Despre „reflexul adevărului“

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Pe agenda din faţa mea stă scrisă această expresie: „reflexul adevărului“. Am scos-o în decembrie dintr-un text care anunţa o aplicaţie cu ştiri trecute prin diverşi algoritmi care să testeze veridicitatea informaţiei. Mi-a plăcut expresia şi am zis să o păstrez, ca să-mi aduc aminte de exerciţiul pe care îl fac zi de zi pentru a filtra informaţia din jur.

Tu cât de analfabet funcţional eşti?

După campanii electorale din ţară şi din afară în care informaţiile false au circulat asemenea bilelor de biliard, într-un joc complex şi cu mize cu mult mai mari, tot mai multe astfel de aplicaţii au fost lansate sau sunt în teste. Facebook a anunţat, de asemenea, că va implementa un nou algoritm de triere a informaţiei relevante. Cu toate acestea, cădem tot mai uşor în capcana minciunii sau a jumătăţilor de adevăr. De ce? Poate pentru că, fiind bombardaţi în mediul online cu un aflux de ştiri din care „pescuim“ doar titlurile, nu mai avem răbdarea de a căuta sursa primară ori de a ne adresa întrebări elementare legate de informaţia pe care o luăm drept „adevăr“. Poate pentru că, stând comod în faţa televizorului, este mai uşor să asistăm pasivi la pseudo-dezbateri, fără să acceptăm că speculaţiile sunt servite drept „informaţii pe bune“. Scuze se găsesc, oricând, la orice oră...

Cred că cel mai mult mi-a plăcut la această expresie faptul că sună a ceva ce trebuie cultivat, ceva de care trebuie să ai grijă şi căruia trebuie să-i acorzi timp de studiu, l-aş numi eu.

Motive de recunoştinţă într-o zi de joi

De un astfel de „reflex al adevărului“ am avut parte, în această săptămână, în discursul actriţei Maryl Streep de la Globurile de Aur. Aceasta l-a criticat pe noul preşedinte american Donald Trump, fără ca măcar să-i pomenească numele, ci doar amintind lumii despre faptul că „primul om în stat“ şi-a bătut joc de un reporter cu dizabilităţi. „Lipsa de respect naşte lipsă de respect, violenţa incită la violenţă. Când cei puternici se folosesc de poziţia lor pentru a-i brutaliza pe ceilalţi, cu toţii avem de pierdut”, a spus actriţa la finalul discursului. Cred că aceeaşi regulă se aplică şi în cazul minciunii şi a dezinformării în masă. Un om minţit în mod repetat devine dependent de cel care îl minte, dar şi un captiv al propriei lui lumi construite asemeni personajelor din celebrul „Underground“ al lui Emir Kusturica.

Suntem editorii propriei lumi

De aceea cred că e necesar să ne formăm un astfel de reflex şi să învăţăm să adresăm şi să ne adresăm întrebările care să ne ducă cât mai aproape de „informaţia de bază“. Alain de Botton spunea că „în ultimă instanţă, ştirile sunt doar un set de relatări despre ce se întâmplă în lume- nimic mai mult şi nimic mai puţin“.