Despre VIOLenţa haitei

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Întotdeauna mi-a plăcut să mă uit la oameni, să-i observ cum se comportă în anumite contexte şi situaţii...

Atunci când nu aleg să merg pe jos, drumul spre casă e într-un autobuz care străbate oraşul de la un capăt la altul. Există o constantă a tipurilor de oameni care folosesc acest traseu. Din el nu lipsesc aproape niciodată pălăriile albe ale călătorilor de vârsta a treia, muncitori cu salopete pictate de var şi elevi, de cele mai multe ori tuciurii, de la un liceu special. Îi urmăresc cu interes, probabil defect profesional!

Film cu baroni pătaţi care se cred invincibili

Din zecile de ore pe care le-am dedicat, în ultimii ani, observării acelora care parcurg drumul alături de mine în autobuze, care oscilează între cuptor şi frigider, în funcţie de anotimp, am remarcat tipuri de comportamente din cele mai diferite. O singură constantă, mai ales la salopete şi la tuciurii: când sunt mulţi aude toată lumea din jur! Semnalele haitei sunt: băut bere, mâncat seminţe şi aruncat cojile pe jos, muzică dată la maxim ori picioare izbite în uşile maşinilor.

OM. Dar ce e aia OM?

E de ajuns să fie doi şi prind putere, pe care vor să o facă ştiută şi celor din jur, care de cele mai multe ori TAC plictisiţi, complice sau temători. Dacă cineva reacţionează cerând un minim de bun-simţ într-un spaţiu comunitar, barbarii pornesc un adevărat război de apărare a „privilegiilor haitei“- vorbesc şi mai tare, înjură şi mai abitir. Privirile lor devin tulburi, precum ale animalelor hăituite.
 

Acelaşi instinct de haită l-am surprins, asemeni unui flash, în prima zi de Paşte. Mă aflam într-un sat din apropierea Iaşului. Prin faţa porţii casei părinţilor mei am văzut un tânăr alergând cu o bâtă în mână. Era asemeni unui lup flămând ademenit de pradă. Nu m-am întrebat o secundă de ce are nevoie acel ţăran de o bâtă în zi de mare sărbătoare dedicată familiei şi bucuriei Învierii. Câteva ore mai târziu am aflat că acela, alături de alţi câţiva tineri, au mutilat un om şi au distrus un tractor. Motivul halucinant, invocat în faţa comunităţii şi a poliţiştilor, era că: „Tractorul făcea prea mult zgomot când trecea prin faţa caselor!“. Din fericire, în acea situaţie, sătenii au intervenit. Micro-comunitatea a ajutat victima şi a denunţat agresorii.

În aceste zile, ecranele reţelelor de socializare şi ale mass-media despică, în unele cazuri nepermis de violent, cazul adolescentei din Văleni, Vaslui, violată de şapte tineri. Ce este terifiant în această situaţie este reacţia inversă a micro-comunităţii: victima este blamată, iar agresorii apăraţi. E o lume în care valorile au fost răsturnate din cauza sărăciei şi a lipsei de educaţie, dar nu numai... Această micro-comunitate, cu siguranţă nu unică în ţară, e produsul anilor petrecuţi în faţa ecranelor de TV, în aşteptarea ajutoarelor sociale şi a băuturii cumpărate pe datorie de la birturi. E rezultatul zecilor de reforme făcute haotic în toate sistemele şi para-sistemele, de la cel de învăţământ până la cel de justiţie.

Nu ştiu câţi din cei care îşi dau cu părerea despre ce se întâmplă acum la Văleni au mai călcat pe o uliţă de sat în ultimii ani. Când ajungi la ţară, deşi ai agenda în mână şi faci o documentare pentru un material de ziar, oamenii te întreabă: „Noi când ne vedem la televizor! Pe ce post ne daţi?“.

Între „a fi“ şi „a avea“

Acolo, visul fetişcanelor este să „se ducă după un băiat gospodar“, iar al oricărui „pui de gospodar“ e să „ia o fată bună“. Definiţia „gospodarului“ şi a „fetei bune“ o dă fiecare comunitate. Puţini mai sunt cei care vor şi fac eforturi ca „puii“ lor să înveţe carte ca să „ajungă OM“. Acolo, mesajele precum „violul e crimă“ nu au efectul aşteptat, ci instigă şi mai mult.

În lumea noastră, orice act de violenţă este condamnabil, dar regulile noastre nu se aplică oriunde, decât de o putere care să asigure echilibrul. Iar în acest caz, puterea e în mâinile justiţiei. Sper să-şi facă treaba într-un final!

P.S. Acestea sunt doar simplele mele observaţii! Sunt sigură că sunt mult mai mulţi oameni cu bun-simţ, dar din păcate cei care fac mai multă gălăgie sunt mai vizibili. Cred că agresorii de orice fel trebuie să fie pedepsiţi, iar comunitatea trebuie să aibă grijă de victime. Prioritatea noastră trebuie să fie protejarea, cu orice preţ, a victimelor!