Editura „Junimea” – un nume predestinat tinereţii veşnice

În urmă cu câteva decenii – atât de multă vreme îmi pare a fi trecut, încât nici nu precizez cifra! – păşeam, cu bucurie, dar şi cu sfială, în ceea ce simţeam a fi un templu al culturii, şi anume în sediul Editurii „Junimea”. Repetam cumva experienţa, dar la o scară mult mai mare şi mai intensă, pe care o trăisem anterior acelui moment, cu prilejul participării la cenaclul găzduit de către Casa Pogor.
Câştigasem, alături de Lucian Vasiliu, concursul de debut organizat de editură şi supervizat de un juriu alcătuit din personalităţi ale literaturii şi profesionişti din prim-rang ai artei de a face cărţi, cărora, iată, le mulţumesc acum, indiferent în care dintre lumi se află...
Am mai revenit, peste câţiva ani, la „Junimea”, pentru editarea celui de al doilea volum de poeme. După care, vreme îndelungată, afundându-mă cu pasiune în efemera şi devoratoarea (de timp şi energie) meserie de jurnalist, i-am mai urmărit activitatea doar de la distanţă.
Astăzi, când a sosit vremea de a mă întoarce cu faţa la poezie (pe care o rog să mă ierte pentru a o fi lăsat deoparte atâta timp), mi s-a părut firesc să o fac intrând pe uşa aceleiaşi edituri. Aceiaşi, şi totuşi alta, după 47 de ani de existenţă benefică. Succedând unor nume care au contribuit la afirmarea şi creşterea prestigiului, precum Mirea Radu Iacoban, Cezar Ivănescu ori Simona Modreanu, actualul director, colegul meu de premiu de altădată, Lucian Vasiliu, cu incontestabilul avantaj de a se fi „încărcat”, vreme îndelungată, de amprenta „Junimii” la Casa Pogor, reuşeşte nu doar să păstreze, ci şi să sporească amintitul prestigiu, prin dinamism, profesionalism, implicare continuă şi spirit aflat sub semnul tinereţii, alături de o echipă pe cât de redusă numeric, pe atât de devotată cauzei.
Aşa se face că există tot mai numeroase colecţii, celor deja ştiute adăugându-se „Dialog XXI”, „Atrium”, „Ananta”, că, săptămânal, au loc manifestări de ţinută în cadrul Clubului cultural de lectură şi promovare „Junimea”, cu amuzanta deviză/parafrază ludică „intră cine vrea, rămâne cine citeşte”, că, o dată la două luni, apare revista „Scriptor”, cu un număr impresionat de pagini, şi un tiraj ce poate fi considerat mare pentru aceste vremuri (definită de confraţi un soi de „Dacia literară” redivivus), dar şi că editura este o prezenţă constantă şi apreciată în mediul on-line, atât prin site-ul propriu, cât şi prin pagina de pe o reţea de socializare.
Aşa se face că obiectivele ambiţioase ale Editurii „Junimea”, precum augmentarea şi reconfigurarea brand-ului, actualizarea tehnologiei de prezentare, promovare şi difuzare, consolidarea librăriei online, asigurarea funcţiilor de informare, interpretare, coagulare socială, culturalizare, dar şi divertisment, sunt tot atâtea ţinte ochite şi lovite.
Aşa se face că, ori de câte ori ajungem să citim un volum purtând marca EJ, nu poate fi altă apreciere/parafrază mai adecvată decât cea de „carte frumoasă, cinste cui te-a scris şi editat”!