Educaţia – cu zăhărelul sau cu biciul?

Mă întrebam – şi întrebam, ştiu că poate uşor retoric – în urmă cu doar o săptămână, „cine va învinge în lupta dintre civilizaţie şi barbarie?”, subliniind că această luptă devine tot mai mult, în zilele noastre, şi fenomen interior societăţii, care se împarte tot mai tranşant în oameni civilizaţi şi oameni barbari, exprimându-mi temerea că, la acest capitol, viitorul ţării noastre nu sună deloc promiţător.
Temere generată nu de existenţa unui pesimism excesiv, ci, din păcate, de observaţii şi consemnări făcute aproape zilnic în realitatea înconjurătoare. În sinea mea, încerc chiar a fi optimist, spunându-mi că nu e prea târziu, că fenomenul la care făceam trimitere poate fi încă încetinit, sau, de ce nu?, stopat, eliminându-se, astfel, şi nefastele lui urmări.
Insist, aşa cum mi se pare şi firesc, asupra termenului de barbar şi a comportamentului indivizilor care pot fi definiţi astfel. Şi nu teoretizând, ci venind cu exemple pe cât de concrete, pe atât de întristătoare şi îngrijorătoare, consemnata la Iaşi. Pe Splai Bahlui, între Podu Roş şi Podu de Piatră, au fost instalate câteva bănci. Puţine, incomode – dat fiind inadecvata distanţă de la sol – dar, în fine. N-au trecut decât câteva zile de la instalare şi una dintre ele a fost deja vandalizată. Mai pe la toate semafoarele, au fost puse, în cadrul sistemului „inteligent” (care, deocamdată, parcă ne consideră idioţi), butoane ce pot fi acţionate de către pietoni pentru a provoca, la un moment dat (de regulă, după o îndelungă aşteptare), apariţia verdelui pentru pedeştri. Multe dintre aceste butoane au primit, pe lângă nenumărate, dar necauzatoare de daune, înjurături, şi pumni zdraveni, care le-au făcut inutilizabile. Mai multe staţii destinate mijloacelor de transport în comun au fost frumos şi atractiv (şi costisitor) aranjate de către diverse companii, care doresc să-şi promoveze imaginea. Şi aici au apărut semnele barbariei, ca şi pe scaunele ori geamurile unor tramvaie sau autobuze care, deşi second hand, la sosirea lor la Iaşi arătau aproape ca noi.
Există – sau ar trebui să existe – mijloace de a împiedica vandalismul şi barbaria. Dacă nu se poate cu binişorul, cu zăhărelul, cu vorba bună, rămâne alternativa „biciului”, adică a aplicării legilor existente, care prevăd sancţiuni gradate de la amenzi la puşcărie. Există atâtea camere de luat vederi instalate mai peste tot, există poliţie locală, există (dar nu prea...) ceea ce se numeşte opinie publică. Nu rămâne decât să înceapă a exista şi voinţa de a schimba lucrurile!