Familia a picat testul maturităţii

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

E 24 iunie! Astăzi port o ie care împlineşte 100 de ani. E moştenire de familie, dar în veşmântul acesta atât de drag mie acum nu e la fel de multă bucurie. Astăzi mă întreb cu tristeţe: noi, europenii, ce lăsăm moştenire generaţiilor ce vin?

Data de 23 iunie va rămâne, cel puţin pentru mine, pe o pagină neagră din istorie! De când am început să conştientizez cât de interconectată este această lume, am înţeles că proiectul Uniunii Europene este unul dintre cele mai creative şi mai demne de o lume modernă. Cu toate acestea, „copilul rebel“ al familiei, Marea Britanie, a decis să părăsească cuibul. Pe fondul fricilor alimentate de politicieni pe care credeam că-i văd doar la mine în casă, o majoritate firavă a britanicilor a spus „out“.

FRICA şi IUBIREA din sânul Europei

 

Am crezut până în ultima clipă că asasinarea lui Jo Cox îi va mişca şi pe cei mai eurosceptici britanici şi că vor realiza că ura şi lipsa de empatie poate ucide aproapele. M-au întristat reacţiile britanicilor trecuţi prin viaţă care aclamau că îşi vor „bogăţia şi ţara înapoi“, fără poate să înţeleagă cum lumea se schimbă şi se transformă de la o zi la alta, iar ceea ce au avut ei în tinereţea lor prosperă nu se mai întoarce. M-am gândit că nu e nicio diferenţă între ei şi conaţionalii mei care urlă că „ei nu-şi vând ţara“. Un naţionalism dus la o extremă care îmi dă fiori.

Efectele acestui cutremur numit Brexit se vor vedea foarte curând, mult mai curând decât ne-am dori. Am impresia că sub ochii mei, lumea pe care o vedeam şi o doream unită se deşiră.
Încă mai vreau să cred că orice schimbare este binevenită şi că poate ieşirea Marii Britanii este testul suprem pe care cei rămaşi în familie trebuie să-l dea şi să demonstreze că interesele de moment nu pot răsturna o construcţie de durată.

Sistemul copy-paste

În căşti îmi sună melodia unei trupe care şi ea s-a destrămat între timp- R.E.M.- „ It's The End Of The World As We Know It“ (n.r. este sfârşitul lumii aşa cum o ştim).
Nu ştiu ce va fi... în ultima săptămână am urmărit zeci de înregistrări dintr-o altă parte a Europei dragă mie. Pe Coasta de Azur, la Cannes, săptămâna aceasta a avut loc cel mai important festival al creativităţii şi inovaţiei în comunicare. La Cannes Lions s-au întâlnit cei mai importanţi creativi ai lumii, iar mesajul de acolo era foarte simplu: în era tehnologiei nu mai există graniţe, iar gradul de interconectare este din ce în ce mai mare!

Totodată, Varujan Pambuccian puncta analizând profilul votanţilor din Marea Britanie: „BREXIT este semnalul unor ani de mari frământări sociale care urmează. Pentru Marea Britanie s-ar putea să fie începutul unor mari falii: între Anglia şi Scoţia în special, între populaţia cu educaţie universitară şi cea fără, între zonele tehnologic dezvoltate şi restul ţării. BREXIT este primul semnal că A Treia Revoluţie Industrială nu va afecta dramatic doar Asia, ci şi o parte din zona euroatlantică“.

 

Film cu baroni pătaţi care se cred invincibili

„Sunteţi asemenea copilului care, necunoscând în lume decât o formă de urcior, o consideră ca fiind absolută şi nu înţelege mai târziu, dacă se mută în altă casă, pentru ce a fost deformat şi deviat urciorul esenţial al casei sale. La fel, atunci când vezi făurindu-se în imperiul vecin un om diferit de tine, gândind, iubind, plângând şi iubind altfel decât tine, te întrebi pentru ce aceia deformează omul. De unde slăbiciunea ta, căci nu vei salva arhitectura templului dacă nu vei şti că ea este un desen fragil şi victorie a omului asupra naturii. Şi că există undeva stâlpi, bolţi şi contraforţi pentru a o susţine“- „Citadela“ - Antoine de Saint Exupery