Hai la loteria fiscală!

După 6 din 49, Jocker şi Noroc, dar şi în avalanşa de case de pariuri şi a sălilor de păcănele, care s-au înmulţit precum ciupercile după falimentul alimentarelor de cartier, românii sunt momiţi acum cu o nouă loterie. Propunerea vine din chiar din partea Ministerului de Finanţe, sub autoritatea căruia se află şi Loteria română, iar titlul acesteia nu poate să nu-ţi stârnească măcar un rictus facial, în chip de zâmbet. Amar sau nu, rămâne la latitudinea fiecăruia. Este vorba despre „Loteria bonurilor fiscale”, ultima găselniţă a şefilor de la vârful finanţelor de a scoate la lumină banii negri din economia subterană. Concret, contribuabilul este invitat să adune frumos bonurile fiscale, pe care să le înscrie pe internet, în aşteptarea unei trageri la sorţi, care se va face odată pe lună. Premiul cel mare e cam… mic: doar 1.200 de lei. Fără report, fără şansă de îmbogăţire peste noapte, dar şi fără vreun cost de înscriere sau bilet la preţ de „extragere specială”. Nu ştim câţi dintre români se vor apuca de-acum să strângă la sacoşă bonurile dintr-o lună, pentru a aştepta să umfle „potul” din care să-şi plătească factura la gaz ori rata la bancă. De asemenea, nimeni nu a făcut vreo estimare a banilor negri ce ar putea fi aduşi la suprafaţă prin această practică.
Personal, consider că orice idee de îmbunătăţire a colectării fiscale trebuie lăudată, la fel ca orice demers pentru educarea, în cele din urmă a unui spirit civic pe care de prea puţine ori îl mai vedem în jurul nostru, în goana după reduceri şi promoţii sau după acumularea de averi, în cazul altora. Totodată, nu am mai auzit de vreo astfel de loterie în alte state europene. Dacă ar fi să ne raportăm la acestea din urmă însă, poate mai indicat ar fi ca autorităţile române să „premieze” bunele practici ale beneficiarilor de bonuri fiscale, prin deducerea unor cheltuieli, aşa cum s-a propus odată şi cum se practică prin alte state civilizate. Astfel, statul să-mi deconteze o parte din banii daţi pe termopane sau alte îmbunătăţiri aduse spaţiului de locuit, în sensul eficienţei energetice, spre exemplu. La fel, generosul stat ar putea să-mi returneze, o dată pe an, o parte din acciza pe benzină sau dintr-o TVA ajunsă la o cotă exagerată şi ale căror urmări, în afară de scumpiri şi strângerea de bani cu japca în marea oală a bugetului central nu se văd.
Iar până la a se scărpina după ureche, cum se spune, statul ar putea să aplece puţin privire spre marea evaziune, nu neapărat spre sacoşarii şi samsarii din pieţe, care n-au dat în viaţa lor bon fiscal şi nici n-o vor face vreodată. Iar aici nu trebuie să-i dăm fiscului indicaţii, căci ştie unde să caute: în agricultură, panificaţie, comerţ cu produse petroliere şi mai ales derivate ale acestora, în returnări ilegale de TVA sau amnistii fiscale pentru şmecherii cu carnet de partid. Şi ar mai fi un lucru: nu am mai auzit nimic despre reducerea TVA, care a sărit de la 19 la 24 la sută dintr-un singur zvâc prezidenţial, spunându-ni-se că este o măsură cu caracter temporar, pe timp de criză. Iată doar câteva metode de reducere a evaziunii, dar asupra cărora politicienii nu mai vorbesc nici măcar în campaniile electorale. Ne de mirare, căci au deja un „report” prea mare la promisiuni neonorate.