Hora populismului

Fără a se anunţa vreun cataclism naţional şi nici să asistăm la măsuri drastice, precum cele anunţate de Guvernul Boc în vremurile de criză, bugetarii au ieşit din nou în stradă. Unii vor salarii majorate, alţii se tem că îşi vor pierde locurile de muncă sau, în cel mai bun caz, se vor alege cu tăieri de lefuri. Mai este o categorie a veşnicilor nemulţumiţi, care lucrează de zeci de ani în sistem şi care se gândesc acum că vor ieşi la pensie cu un venit de o mie şi ceva de lei, ceea ce, nu-i aşa, ar fi inacceptabil. Lista revendicărilor nu se opreşte aici, la geamurile prefecturilor şi a Guvernului ajungând zeci de puncte de maxim interes, prin care bugetarii îşi strigă oful.
Petiţionarii şochează nu neapărat prin revendicările lor, care pot părea normale, câtă vreme rolul mişcării sindicale este să apere drepturile celor pe care-i reprezintă şi, la nevoie, să iasă în stradă. Bugetarii ameninţă însă cu măsuri radicale, menite să lovească în categorii care nu au de-a face nici cu Guvernul Cioloş, nici cu reprezentanţii săi în teritoriu. Astfel, în Sănătate se vorbeşte din ce în ce mai insistent despre greva generală, într-un sistem şi-aşa paralizat de blocaje în lanţ, generate ba de cardul de sănătate, ba de recentul protest al medicilor de familie, ba de lipsa medicamentelor de tot felul şi, înainte de toate, de birocraţia excesivă. În Educaţie, dincolo de eterna solicitare a alocării a 6 la sută din PIB, protestatarii ameninţă că îi vor lăsa pe copiii naţiei cu mediile neîncheiate şi cu boicotarea examenului de bacalaureat. Cu ce drept să tai unui tânăr un an din viaţă, condamnându-l la o noi sesiuni de simulări şi examene, nimeni nu dă explicaţii, căci aceasta nu mai e treaba sindicaliştilor, ci a factorilor de decizie, în speţă, a guvernanţilor.
Se vorbeşte despre diminuări de lefuri de la cei mai vechi la cei mai noi din sistem, dar nimeni nu vorbeşte despre corupţia din Sănătate ori slaba pregătire din Educaţie, din nou, de la cel mai mic, la cel mai mare. Nimeni nu vorbeşte despre banii drenaţi din sistemul medical, despre mizeria şi nepăsarea din spitalele de stat, dar ne este frică de un proiect de ordonanţă care, deocamdată, se află în dezbatere publică. În plus, nimeni nu mai pomeneşte de faptul că angajaţii din sistemul medical tocmai au beneficiat de o majorare cu 25 la sută a salariilor, drept cadou de plecare din partea Guvernului Ponta.
Poate că, în alt context, protestele la care asistăm în aceste zile nu ar fi stârnit atâta vâlvă, dacă ele nu s-ar fi suprapus cu apropierea campaniei electorale. Ştim cu toţii că, în această perioadă, politicienii sunt mult mai atenţi la problemele oamenilor, mai cu seamă a celor care îşi strigă durerea în stradă, chiar dacă, în acest din urmă caz, protestele sună mai degrabă a şantaj. Deja, pe rolul Parlamentului se află o sumedenie de proiecte care mai de care mai generoase, ultimul adoptat fiind cel cu eliminarea plafonului la indemnizaţiile pentru creşterea copilului. De asemenea, nu este nici un secret că unii dintre liderii de sindicat sunt deja aleşi sau candidează în alegerile locale şi parlamentare pe liste de partid, iar protestele de stradă se potrivesc mănuşă în negocierea unor locuri eligibile pe liste.
Ca într-o horă a populismului, politicul şi mişcarea sindicală par să dea mână cu mână în campania electorală, creând stupoare şi dezgust celor din mediul privat care nu strigă, nu se lamentează, dar continuă să le plătească în continuare salariile. Deocamdată, un ministru tocmai a demisionat pentru că nu a răspuns valului de populism venit din această zonă. Sunt curios cât va mai rezista restul guvernului tehnocrat…