Lehamitea, triumfătoare o zi, va fi decontată patru ani

Cu toată sinceritatea mărturisesc faptul că aş fi preferat să nu am dreptate în previziunile transcrise duminică dimineaţă.
Aş fi preferat să nu se înregistreze asemenea recorduri de absenteism. Acestea, dintr-un anumit punct de vedere, pot pune oarece semne de întrebare asupra legitimităţii unora dintre cei aleşi, dar, în acelaşi timp, ar trebui să-i oblige la tăcere, până la viitoarele alegeri de acelaşi fel, pe toţi cei care nu s-au deranjat până la secţiile de votare, preferând mersul la un grătar sau privitul alegerilor la televizor – conform tradiţiei începute în decembrie 89, când s-a inaugurat participarea la orice prin intermediul micului ecran.
Aş fi preferat ca oamenii care, totuşi, au găsit de cuviinţă să parcurgă câteva sute de metri până la cabinele unde se punea ştampila să fi fost mai decişi, nu să se hotărască în ultima clipă, pe tot felul de considerente subiective, dar mai ales tot pe unul devenit tradiţional de prin 2000, anume „alegerea răului cel mai mic”.
Aş fi preferat, desigur, ca PSD şi PNL să nu fi bătut palma, într-un stil mafiot, în impunerea alegerii primarilor într-un singur tur, sistem care, evident, le-a avantajat, scoţând din cursă, în multe cazuri pe nedrept, candidaţi de valoare ai altor partide sau independenţi.
Aş fi preferat ca nici un alegător să nu mai dea dovadă de un paralelism total cu minima morală, prin votarea unor indivizi condamnaţi sau în curs de cercetare. Alegerea unor astfel de specimene nu va face decât să încurajeze corupţia multor membri ai clasei politice, dar şi nesimţirea lor, precum şi încercările, soldate cu succese în regretabil de multe cazuri, de a-şi conferi tot mai mare imunitate.
După cum subliniam şi în rândurile scrise duminică, semnul dominant al alegerilor locale a fost lehamitea, adăugând că, atâta vreme cât aceasta s-a consemnat şi în rândul candidaţilor, nu are cum să ne mire reflectarea ei în zona alegătorilor. În sinteză, lehamitea a triumfat o zi (mai exact, 14 ore), dar preţul ei va fi plătit, aproape zi de zi, în următorii patru ani. Căci, în circumstanţele mai sus descrise, n-au ieşit învingători cei mai buni şi cei mai cinstiţi dintre cei buni şi cinstiţi.

În rest, faptul că PSD a câştigat mai mult decât era de aşteptat după eroziunea guvernării, că PNL a dezamăgit crunt (îndeosebi în Capitală), că nu se înregistrează, unde trebuie, demisii „de onoare” – toate acestea constituie subiecte care îi interesează doar pe politicieni. Simplii cetăţeni visează deja la vacanţele de vară şi îşi promit, solemn, că vor merge să voteze la toamnă, la legislative. Dacă, desigur, lehamitea va fi izgonită până atunci din România, fie printr-o ordonanţă de urgenţă, fie, mai degrabă, printr-o deşteptare şi mobilizare a spiritului civic.