Nici nu a început bine şcoala că elevii au liber, motiva de Ziua Educaţiei, sărbătorită astăzi. Notabil demersul celor care au decis că învăţătura merită o sărbătoare specială şi bine ar fi să primească atenţie tot timpul, dar nu este chiar aşa. şi dacă tot este sărbătoare, elevii nu fac cursuri, dar merg la şcoală. Aşa, ca într-o vizită de curtoazie, în care fiecare va face ce va dori îndrumătorul său, cursurile urmând a fi recuperate. Întrebarea este – dacă tot merg la şcoală, de ce nu fac cursuri? Şi dacă tot au decis să fie liberi, de ce mai recuperează? Nu aşteptăm răspunsuri, nu mai avem nevoie de explicaţii absurde.

Citeşte şi

Generaţia cu cheia la gât şi generaţia afterschool

E bine că s-au pus reflectoarele pe educaţie, dar ar fi perfect dacă atitudinea ar fi permanentă. Se vorbeşte mult în România despre analfabetismul funcţional, în ale cărui statistici intră tot mai multe persoane, de la copii la vârstnici. Analfabet funcţional este un om care poate citi, dar nu pricepe ceea ce rosteşte, nu are capacitatea să reţină şi să folosească informaţia. Un fel de robot, pentru care statul cheltuie bani să-l ţină la şcoală. şi dacă tot alocă sume învăţământului, poate ar fi bine să le dea şi cu folos, să urmărească rezultatele şi ale cadrelor didactice, şi ale elevilor. Educaţie fără cheltuială şi efort nu se poate. Este greu de crezut că elevii din satele unde ajung suplinitorii care nici măcar nota 5 nu au luat la examene vor face vreodată performanţă sau că şcolarii care aşteaptă caiete de la stat vor fi printre primii. Mai sunt şi excepţii, dar acolo este clar mâna lui Dumnezeu. Mergeţi, măcar o dată, la începutul toamnei, când sună clopoţelul, în satele mai îndepărtate de oraşe şi veţi vedea că educaţia este doar un cuvânt din dicţionar. Desigur că există olimpici, copii cu note de 10 şi medalii de aur, dar nu sunt produsul sistemului de învăţământ, ci al familiilor care fac eforturi inimaginabile pentru a-i sprijini. Nu spunem nicio noutate, ci doar ne dorim să mai tragem câte un semnal de alarmă că lucrurile nu stau deloc bine în şcoli. Acolo unde este confort sunt cadre didactice fără nicio pregătite emoţională, care supun elevii la cazne, au atitudini rigide, aproape milităroase şi nu este deloc bine pentru că îi îndepărtează de carte pe cei mici. Ca să fii un dascăl bun trebuie să ştii, în primul rând, să-i apropii pe copii şi asta nu se poate face niciodată sub ameninţarea notelor mici ori a eventualelor pedepse. Este nevoie să ştii să te deschizi către copii şi adolescenţi şi să fii dispus să înveţi de la ei, atunci când au ceva de oferit. Altfel rămâi doar un soldat la catedră, care zâmbeşte acru de Ziua Educaţiei.

Maura Anghel