Ninsoarea cenuşie

 

Mai târziu decât spune calendarul, dar respectând tradiţia potrivit căreia la Ovidenii (21 noiembrie) începe iarna, în mai bine de jumătate de ţară a nins. Bucurie mare la munte, printre copiii care au ridicat primii oameni de zăpadă după o toamnă lungă (superbă, ce-i drept), dar jale printre şoferi şi trecători. La Iaşi a plouat şi a fost nevoie de doar câţiva stropi de ploaie pentru ca oraşul să de umple de băltoace. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi nins şi am şi răspunsul – totul s-ar fi dat peste cap, de la tramvaie şi până la maşinile mici, de la biciclişti şi până la pietoni.

Bucuria zăpezii a dat în scârbă în ultimii ani şi nu din cauza fulgilor, ci a nepăsării autorităţilor locale care nu pricep că treaba lor nu este doar să încaseze parale bune şi să ceară voturi, ci să pună osul la treabă când este nevoie. La prima fulguială străzile se blochează de zici că eşti prin cine ştie ce masiv îngropat în nămeţi. Nu trebuie să fii mare priceput în alte treburilor gospodăreşti ca să-ţi dai seama că oamenii ăştia mari şi tari ce conduc urbea îşi bat joc de toată lumea. Curăţă de ochii lumii trotuarele din faţa primăriei, dau cu mătura pe ici, pe colo, mai scot o freză prin vreun cartier în care se ştie că locuiesc ştabii şi cam atât. Se plâng că iarna i-a luat prin surprindere de parcă ar fi putut opri norii ori ninsoarea. Fraţilor, vă place sau nu, cât timp sunteţi plătiţi din banii noştri sunteţi permanent pe teren, faceţi pe dracu-n patru şi curăţaţi străzile, adunaţi zăpada, o aruncaţi sau v-o îngrămădiţi în curţile voastre, nu mă interesează. Ştiu doar că nu vreau să ies din bloc cu lopata în mână şi nici să sar peste toate băltoacele în drum spre muncă ori locurile unde am treabă.

Citeşte şi Baladă pentru copiii născuţi prea devreme

Scoateţi la muncă asistaţii social, că de aia le asiguraţi dumicatul, verificaţi maşinile, frezele, măturătorii, număraţi lopeţile şi vedeţi-vă de treabă ca să meritaţi banii pe care vi-i plătim din taxe şi impozite. Ce-i drept, când e viscol nu prea ai ce face, dar vântul nu împrăştie mereu zăpada aşa că aveţi timp să vă faceţi treaba.

Nu vă mai plângeţi de neprevăzut, iar dacă totuşi se întâmplă să fiţi surprinşi plecaţi acasă, lăsaţi locul altora care ştiu ce să facă şi nu se plâng. Desigur, aţi pierde nişte bani frumoşi, dar este ultimul lucru de care le-ar păsa ieşenilor care astfel s-ar gândi cu bucurie la zăpadă şi nu cu teama că iar vor călări nămeţii în încercarea de a ajunge la muncă. Ei bine, pentru mine ninsorile sunt asociate cu o scârbă pe care onor şefii Iaşului au grijă să o ţină la nivel destul de ridicat şi doar iernile secetoase o pot domoli.

Maura Anghel