Nu MM e problema, ci PNL!

Ca lucrurile să fie clare de la bun început, precizez că acronimul MM nu face vorbire despre nişte bomboane definite chiar de către producător drept „neserioase”, ci se referă la numele unui candidat, foarte recent apărut pe lista celor interesaţi de a obţine importanta funcţie (deşi, mai degrabă, demnitate, dar asta e altă poveste...) de primar al oraşului unde se dă ora exactă pentru ţara noastră.
Aşadar, termenul de bomboane dispare din discuţia asupra subiectului acestor rânduri (desigur, dacă scoatem din calcul expresia, extrem de adecvată, „bomboana de pe colivă”), dar rămâne, în schimb, din păcate, cel de neserioasă – cu trimitere la propunerea unei dintre cele mai importante formaţiuni politice băştinaşe.
Din punctul meu de vedere, aşa cum afirm şi în titlu, nu MM este adevărata problemă. Potrivit articolului nr. 37 din Legea fundamentală în vigoare în România, „au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul 3” (alineat care afirmă că „funcţiile şi demnităţile publice... pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară”; ba, mai mult, alineatul următor prevede ca „în condiţiile aderării României la UE, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc condiţiile legii au dreptul de a fi aleşi”. Conform tuturor acestor prevederi, MM are dreptul de a fi ales, deci, şi de a candida.
Întrebarea care se pune, însă, este aceea dacă PNL are dreptul – moral -, faţă de membrii săi şi eletoratul său, de a face o asemenea propunere. Ca observator imparţial şi echidistant al scenei politice româneşti, îmi asum responsabilitatea de a răspunde că nu. Pentru că, mai presus de toate, un asemenea act dinamitează o zonă importantă a politicii, şi anume cea denumită a cadrelor sau resurselor. După patru ani de pregătire a alegerilor, a veni, în ultima clipă, cu un „stranier”, nu înseamnă altceva decât a repeta ceea ce se întâmplă, de mai multă vreme, în fotbal, unde mercenariatul este în floare. Mai grav, însă, este faptul că această propunere urmează după două eşecuri (cu numele de Buşoi şi Orban), imaginea de ansamblu fiind una dezastruoasă, pe deplin meritând comparaţia cu un mire care nu reuşeşte, de trei ori la rând, să-şi îndeplinească misiunea din noaptea nunţii. O altă circumstanţă agravantă este cea că PNL recidivează: să ne aducem aminte că la ultimele alegeri prezidenţiale s-a prezentat tot cu un candidat „de împrumut”. Asta după ce se decisese să devină „,mare şi nou”, prin fuziunea cu un partid născut din spuma, dar mai ales din drojdia fesenistă.
Pe undeva, situaţia nu ar trebui să mire. Un partid având altădată drept lideri Brătieni, pe Dimitrie Sturdza sau I.G. Duca este condus, astăzi, de un mai mult decât inconsistent şi struţo-cămilesc tandem; ori, nu se spune degeaba că „tel maître, tel valet”.
E posibil ca să existe interese vizând compromiterea totală sau chiar dispariţia PNL. Cei care iubesc cu adevărat liberalismul şi vor să salveze ce mai e de salvat ar trebui să acţioneze acum, urmând deviza „prin noi înşine”, atâta vreme cât actualii lideri nu vor sau nu pot să o facă.