Ori la bal, ori la spital!

 Am fost la Balul Bobocilor. Nu înţeleg de ce lumea e tentată să asocieze asta cu vreun dezmăţ. În calitate de ce mergi tu la Balul Bobocilor?, m-au întrebat unii, alţii. Adică, vezi bine, ce te recomandă? Că vârsta, desigur, nu! E „domeniul” tău? Ei bine, nu. Mai mult decât să-mi amintesc, am vrut să văd nişte tineri frumoşi şi deştepţi, care se manifestă ştiind că nu au alţi spectatori decât cei de vârsta lor. „Ghinion”! Am fost acolo! Doar că mi-a plăcut ce am văzut şi ce am auzit, am fost încântată să constat că în seara aceea oamenii au râs mult şi, mai ales, că au avut de ce! Parcă prea mulţi dintre noi asociem tânăra generaţie cu fotbaliştii şi iubitele lor pe care le vedem la televizor!

De departe cel mai frapant a fost să văd concurente la titlul de Miss fără tocuri. Era expresia clară a faptului că fetele acelea „se bazau” pe ceea ce aveau de spus, şi nu pe imaginea „din vitrină”. Nu ştiu nici acum dacă am ales să merg la Balul Bobocilor de la Litere pentru că am vrut să văd scriitori sau traducători în devenire, că tot e la modă asta la Iaşi, de când cu FILIT-ul (Festivalul de Literatură şi Traducere), sau dacă am vrut să văd jurnaliste care o vor ajunge şi întrece pe Andreea Esca (la salariu). Cred că am vrut să văd niscaiva oameni care citesc şi am sperat că această îndeletnicire le va fi trădată într-un fel sau altul, pe scenă, în lumina reflectoarelor, chiar dacă nu mă amăgeam că voi auzi citate din García Márquez, Günter Grass sau Soljeniţîn. Au fost „trădaţi” până la urmă, de bunul simţ, naturaleţea, firescul lor şi, mai ales, de absenţa desăvârşită a dezacordurilor. Şi nici „clişee” n-au fost! Un boboc a atras atenţia asupra lui spunând că studiază pianul de la 6 ani, şi audienţa a murmurat admirativ. Altul a spus pur şi simplu că iubeşte ciocolata şi toate fetele din perimetru au izbucnit în urale. Cu toate acestea, titlul de Mister Boboc Litere a ajuns la „pianist”!

Timp de vreo două ore am asistat la un spectacol de genul „bobocii au talent”, dar mai ales potenţial. Dincolo de faptul că tinerii aceştia chiar ştiu să cânte şi să danseze – de la muzică populară, până la dans contemporan – ştiu să se adapteze, să se aşeze la drum „din mers”. Apoi, m-a frapat atenţia la detalii. Un concurent avea şosete cu buline, întocmai ca papionul. Nu ştiu cine a făcut alegerea - el sau „o ea cu dragostea aferentă” -, dar asocierea a fost „maximă”. În plus, au simţul umorului: „Aţi auzit de Erasmus?”, îşi începe momentul de stand-up comedy bobocul cu buline. „Nici eu. Uite, intru într-o zi la curs şi profa spune: «Hello! Erasmus?». Nu, doamnă, Alex! «Aţi venit cu Erasmus»? Nu, doamnă, cu tramvaiul, pe Copou. Ce, studenţii au bani de limuzină?”.

Dacă altădată încercam să vă conving că aveţi motive să mergeţi la Filarmonică, la Teatru sau/şi la Operă, de data aceasta vreau să vă amintesc să vă sunaţi prietenii, să găsiţi o bonă pentru copii, dacă e cazul, şi să mergeţi la un bal al bobocilor, oricare ar fi acela. În primul rând, nu vă veţi mai speria de ziua de mâine şi vi se vor risipi gândurile legate de cine vă va plăti pensia (sic!). În al doilea rând, cred că fiecare dintre noi ar trebui să se arunce, din când în când, cu o coardă elastică, să-şi reaşeze gândurile, principiile, ideile, emoţiile. Sau... să asiste la un bal al bobocilor, cu atât mai mult când acesta se petrece în spaţiul în care, cu 10-20-30 de ani în urmă visai la ce va fi să se întâmple cu viaţa ta.