Pixelul albastru şi spionul „cool”

Să tot fie mai bine de trei luni de când Traian Băsescu ne promitea că-i va dezbrăca în public pe candidaţii care au ascuns în CV că sunt ofiţeri acoperiţi. Toată lumea a început atunci să-şi dea cu presupusul, să arate ba spre unul, ba spre altul dintre prezidenţiabilii anunţaţi la acel moment, intuind totuşi spre cine bătea preşedintele. Unii dintre candidaţi s-au grăbit să jure cu mâna pe buletin că nu sunt angajaţi ai „serviciilor”. Alţii chiar au renunţat la competiţie, cum e cazul lui Cristian Diaconescu. E drept, ajutat cu un şut în dos de favorita preşedintelui, Elena Udrea. Astăzi, cum spuneam, la trei luni de la ameninţările cu pricina, Traian Băsescu a trecut la fapte. Cu ultima zvâcnire a preşedintelui jucător, acesta a hotărât să ne spună el cine este ofiţerul acoperit. Ca şi cum nimeni nu ar fi intuit spre cine îi era îndreptată atenţia, a întins degetul arătător spre Victor Ponta, în chiar noaptea în care acesta din urmă îşi făcea bocceluţele să ajungă la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva.

Nu ştiu cât i-au mai priit premierului acoperit (de mulţime, se înţelege), închinăciunile şi buchetele de flori ale primarilor din judeţ, câtă vreme acesta este pus acum să dea explicaţii pentru declaraţiile făcute de un preşedinte în miez de noapte, cu două săptămâni înainte de alegeri. Cert este că Victor Ponta, coincidenţă sau nu, se află astăzi cam în aceeaşi situaţie în care se afla Traian Băsescu în campania din 2009, când răposatul Dinu Patriciu, fie-i ţărâna uşoară, a pus pe tapet celebrul filmuleţ în care candidatul portocaliu lovea cu pumnul în figură un copil, la un miting electoral. Nimeni nu a reuşit să ne convingă atunci (cel puţin nu actualul preşedinte) că respectivul episod a fost autentic sau doar o făcătură. Viciat de „pixelul albastru”, acesta a sfârşit în colecţia de „suveniruri de campanie” acumulate de Traian Băsescu în cei zece ani de mandat. Cum răspunde astăzi Victor Ponta noilor acuzaţii? Din nou, fără prea multe argumente şi cu noi atacuri la adresa celui care le-a lansat. E drept, nici Băsescu nu a adus în sprijinul acuzelor sale documente care să nu lase loc de tăgadă. Iar din partea unui preşedinte care s-a arătat foarte scrupulos atunci când a semnat pentru numirea desemnarea unor premieri sau a numirilor de miniştri, parcă să ieşi, după trei luni, doar cu nişte afirmaţii la care audienţa să-şi dea cu presupusul, e cam puţin.

Cât priveşte viitorul lui Victor Ponta, acesta mai are două săptămâni până la campanie pentru a-i convinge pe români că nu suferă nici de sindromul pixelului albastru, nici al flăcării violet, aşa cum fusese cel căruia i-a organizat campania din 2009. Nu trebuie să demonstreze cuiva că este liber şi „neangajat”, căci, vorba unui alt politician, „nu ştim câţi dintre noi mai suntem”. Cât despre povestea cu spionul, chiar premierul spune că începe să fie percepută drept o chestie „cool”, cel puţin printre copii. Iar cum copiii încă nu votează, aşteptăm să vedem, în zilele următoare, ce arme mai scot din tolbă prezidenţiabilii noştri. Că Vântu e strâns bine la răcoare şi nu ne mai poate uşura alegerea…