Să le trăiască părinţii o sută de ani, cu şapte sute de lei pensie pe lună!

Varianta audio:

Dorian OBREJA

 

Scriam, recent, despre pensii, oferind date care să creioneze cât mai elocvent situaţia celor peste 5 milioane de români care îşi asigură existenţa din acest tip de venit.

Am mai multe raţiuni pentru a reveni, şi încă destul de repede, asupra subiectului.

1.Reamintesc câteva dintre aceste date, pentru că e un fel de a spune „îşi asigură existenţa”, atâta vreme cât pensia minimă depăşeşte cu puţin 700 de lei (în comparaţie cu salariul minim net, cifrat la 2.080 lei), iar cea medie abia dacă ajunge la 1.292 lei ( în comparaţie cu salariul mediu net, de aproape 3.200 lei). După cum lesne se poate constata, la capitolul „minim”, un pensionar primeşte de 3 ori mai puţin ca un salariat, iar la cel „mediu”, de circa 2 ori şi jumătate.

2. Îmi exprimam convingerea – şi o reiterez acum – că politicienii făcători de legi ori aflaţi la guvernări succedate în ultimii 30 de ani cred că, odată ieşit la pensie, omul are de dou-trei ori mai puţine necesităţi, când, în realitate, lucrurile stau aproape invers, ţinând cont de diferitele maladii care apar şi trebuie rezolvate prin intermediul medicamentelor, tratamentelor, operaţiilor – toate foarte scumpe.

3. În principal, m-a indignat declaraţia unui politician, ce prenumără printre prenumele sale şi pe acela de Julien - cică ar veni de la Julien Sorel, personajul principal dintre-un roman franţuzesc, care întruchipează, probabil părinţii politicianului nu ştiau asta, tipul arivistului şi parvenitului. Şi prenumele şi-a pus amprenta: politicianul cu pricina e un arivist şi un parvenit, nefăcând, după facultate, treabă în meserie, ci intrând direct în pâine în înalte structuri din ţară şi din UE, căsătorindu-se cu o franţuzoaică şi făcându-şi şi un partiduleţ, să nu rămână fără „coledzi”. Politicianul menţionat a afirmat, nici mai mult, nici mai puţin, că, în actuala perioadă, fondurile comunitare sunt pentru investiţii, nu pentru populisme, subliniind că alocarea de bani pentru pensii ar fi o risipă!

Le doresc, lui şi tuturor politicienilor de părerea lui (inclusiv din structurile UE), ca părinţii să le trăiască chiar şi un secol. Dar cu pensia minimă, de 700 lei pe lună, şi fără ajutoare de la progeniturile umplute de bani pe diferite căi, nu totdeauna cinstite.

4. Mai sunt două luni jumătate şi vine luna septembrie. Adică aceea în care, conform unei legi votate anul trecut, pensiile ar trebui majorate cu 40 la sută. Numai că mai mulţi oficiali aflaţi la putere, inclusiv deţinătorul portofoliului Finanţelor Publice, au anunţat că mărirea va fi de doar 10 la sută (deci 70 de lei în cazul unei pensii minime, adică vreo 20 de pâini pe lună); nici acest procent nu e bătut în cuie, purtătorul de vorbe al executivului declarând că se va şti abia după ce se face evaluarea evoluţiei finanţelor publice pe primul semestru şi se va cunoaşte situaţia veniturilor bugetare. Încheierea declarantului a fost de natură a inspira optimism: „facem eforturi pentru ca pensiile să crească şi, cu siguranţă, vor creşte”. Ei, cum să nu crezi o aşa promisiune, mai ales că alegerile bat la uşă?