Saloanele morţii

Vă mai amintiţi de celebra expresie a lui Mircea Ciumara, unul dintre miniştrii de finanţe ai României post-decembriete legate de reforma sistemului sanitar? Oficialul, fie-i ţărâna uşoară, a spus, când a pornit reforma medicală, că „mai bine mor acum 1.000 de oameni decât 10.000 de mai târziu”. Ei bine, predicţia abia acum i s-a împlinit, când bolnavii au început să moară chiar în locul de unde cer ajutor – în spitale adică.

Citeşte şi De ce ne iei minţile, Doamne?

În unităţile medicale din nord-estul ţării ar trebui făcute slujbe de alungare a spiritelor rele, molitve şi tot felul de sfinţiri că poate aşa vor dispărea nenorocirile. Cazurile de deces din cauza medicilor sunt tot mai multe şi în tot mai multe spitale. Anul trecut, o copilă din Huşi a închis ochii după ce medicul i-a administrat un tratament fără nicio testare prealabilă. Un profesor celebru din Iaşi a murit fiindcă specialiştii pe mâna cărora a ajuns nu au luat măsuri în timp util. La Rădăuţi, un bărbat a plecat către cele sfinte din cauza unei injecţii, la Oneşti, unei femei i-a cedat inima aşteptând medicul, iar la Bârlad un bătrân a murit pe stradă. Cazuri sunt mai multe cu siguranţă, dar unele familii preferă să-şi vadă de ale lor, să înghită durerea şi nu-şi mai bat capul cu un sistem care este aproape mort.
Prea puţine explicaţii am văzut legat de nenororicile din spitale, iar măsuri, aproape deloc. „Se fac anchete”, este singurul răspus al autorităţilor, care din când în când mai dau şi câte o amendă. Directorii se plâng de personalul insuficient, iar medicii de condiţii care nu le permit să facă tot ceea ce ştiu şi cum ştiu. Posturile vacante sunt scoase degeaba la concurs fiindcă nimeni nu vine să le ocupe. „Nu sunt condiţii”, spun tinerii, care fie îşi caută o altp profesie, fie îşi încearcă norocul peste hotare.

Citeşte şi Pruncii furiei

Deficitul de medici este foarte mare în Moldova. În ultimii ani, mii de specialişti au plecat în străinătate, cu bilet doar dus. Au fost atraşi de salarii, de condiţiile de trai, de posibilitatea avansării şi construirii unei cariere. De pierdut a pierdut şi statul român, care a cheltuit să-i ţină pe foştii studenţi în facultate, şi bolnavii, care ajung să moară cu zile, dar şi medicii fugari care şi-au rupt o parte din inimă atunci când au închis în spate poarta României. Rezultatele se văd – un sistem medical cu mari probleme, unde banii nu sunt niciodată de ajuns, unde şpăgile sunt obligatorii şi care nu oferă nicio siguranţă bolnavilor, care ajung să moară cu zile. Păcat de dotările care s-au făcut în spitale, de banii cheltuiţi pe o aparatură pe care nu are cine să o folosească, de saloanele frumoase în care la patul bolnavului ajunge mai repede preotul decât medicul.
Ce-ar fi de făcut? De regândit sistemul, de susţinut specialiştii care vor să se stabilească în spitalele din oraşele mici ale Moldovei, de oferit condiţii de lucru şi bani pentru ca toate acestea să fie posibile. Dincolo de finanţare, de planuri şi de dotări ar trebui să existe un capital foarte mare de pasiune şi grijă faţă de oameni care se pare că s-a epuizat odată cu nesfârşita reformă medicală din ţară.
 Maura ANGHEL