Sărbătorile Înnoirii

Sau „Al 25-lea Crăciun în libertate”, vă las pe voi, boieri dumneavoastră, să alegeţi titlul, ca dar din partea mea pentru aceste sărbători. Eu m-am gândit la bucurie fiindcă asta îmi inspiră Naşterea Domnului, un moment pe care îl aştept cu drag în fiecare an. După viteza cu care trăim, decembrie pare a fi cea mai scurtă lună din an fiindcă suntem mai mereu pe drumuri. Încheiem proiecte vechi, punem la cale altele noi, cumpărăm daruri, oferim cadouri, ne întâlnim cu prieteni vechi, renunţăm la unele relaţii care nu mai sunt în acord cu credinţele şi valorile noastre, pe scurt, avem multă treabă. Trăim la o viteză mult mai mare decât în restul anului cu promisiunea că în cele câteva zile de tihnă ne vom trage sufletul. Bine ar fi să fie aşa, dar minunile se întâmplă rareori. Mereu atenţi la cei din jur, la afaceri, la bani, la datorii uităm să trăim pentru noi. Uităm să ne privim în suflet şi să ne bucurăm de ceea ce suntem fiecare. Ne lăsăm pradă furiei, orgoliilor, măcinăm în suflet ură pentru pricini care ar fi trebuit să fie demult uitate şi iertate şi brusc, atunci când vin sărbătorile, se înbrăţişăm şi ne privim pe sub ochi poate cu jenă, că nu am reuşit să ne stăpânim afurisenia, ori cu regret că nu ne-am cunoscut mai demult.

Crăciunul este mereu un moment special, chiar dacă îl trăim diferit în fiecare an, în tihnă sau pe fugă, în mod tradiţional sau cum poate fiecare. Unii aleg să-l petreacă în locuri exotice, alţii se retrag în lăcaşuri de cult ori aleg să îşi revadă familia. După o lună în care împart daruri la nevoiaşi şi fac danii (de ce nu fac asta în fiecare zi ar fi o întrebare al cărui răspuns aş vrea să-l găsesc în sacul Moşului), ajung la masa de sărbători şi îşi promit că vor fi mai buni. Fac liste cu promisiuni, pe unele le duc la îndeplinire, pe altele le amână, le agaţă în bradul pe care îl vor împodobi anul viitor. Alături de oamenii dragi răsfoiesc albume cu fotografii din vremurile în care Crăciunul era troienit de zăpadă, mângâie darurile primite în alte timpuri, apoi îşi întorc privirea în prezent şi-şi numără gândurile pe care ar vrea să şi le împlinească. Îmi doresc pentru fiecare dintre ei, şi pentru mine, ca zâmbetul să le rămână mereu în suflet şi să avem împreună puterea de a schimba ceea ce nu ne place în jur.

Acest Crăciun pare a fi unul al începuturilor – un preşedinte altfel, la care mi-aş dori să privesc cu încredere oricând, o viziune nouă pentru ţară despre care mi-ar plăcea să vorbesc cu mândrie. Strecor aceste gânduri în Bradul de Crăciun, alături de dorinţa imensă ca fiecare român să trăiască în fiecare an tihna sărbătorilor.