Sistemul copy-paste

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

În urmă cu patru ani, când pentru prima oară se montau camere de luat vederi în sălile de clasă de la Bac, iar oglinda era pusă în faţa sistemului de învăţământ scriam câteva rânduri cu gândul la peste jumătate dintre candidaţii picaţi la examenul maturităţii...

Vara lui 2011
„S-ar putea să nu citeşti niciodată aceste rânduri… Probabil acum bârfeşti cu prietenii pe Mess sau pe Facebook şi te uiţi la pozele colegilor de la ultima petrecere. Ei au luat Bac-ul. Au fost într-o clasă în care camerele video nu au funcţionat şi au avut «inspiraţie». Ţi-e ciudă că tu nu ai avut «norocul» ăsta. Ai fost cu mama să vezi lista cu rezultate şi erai sub linia de departajare. Nu cu mult, dar ai picat examenul de maturitate.

Pentru prima dată în viaţă te-ai înroşit lângă cea care s-a chinuit să te crească şi să te mediteze în ultimul an la mate, română, biologie, istorie sau mai ştiu eu ce obiect de care erai sigur că nu vei avea nevoie niciodată în viaţă. Nu ştiai de ce are ochii în lacrimi... Ea, mama, voia să dai la Medicină, tu aşteptai doar să se termine cu Bac-ul, să depui un dosar la orice facultate şi să pleci în vacanţa promisă de ai tăi. În toamnă ai fi fost boboc, iar peste câţiva ani absolvent de studii superioare cu o licenţă copy-paste.

Mie mi s-a spus când eram de vârsta ta că fără carte nu faci nimic. Tu ştii că fără bani, maşină şi haine cu etichetă moale nu poţi trăi. Aş crede că vieţuim în lumi paralele, dar ai roşit pentru câteva secunde şi încă mai sper. Să ştii că o diplomă de orice fel nu este un câştig. Ai tot timpul din lume să umpli sertarul cu hârţoage! Acum, toţi caută vinovaţi pentru eşecul tău. Nici tu nu ştii spre cine să arăţi cu degetul. Nu le-ai spus niciodată că din primul an de şcoală ţi-au trecut prin faţă zeci de «dascăli» şi de la puţini ai avut ceva de învăţat. Mama, cea care acum te vrea medic, a uitat că nu e nevoie doar de bani ca să formezi un OM.

Nu vreau să pleci din ţară, aşa cum ai gândit în prima secundă când te-ai văzut picat. Vreau să rămâi acasă. Vreau să cred că peste ani voi recunoaşte pe stradă generaţia TA. Vreau să cred că TU vei lua Bac-ul la toamnă pe merit, că vei studia «pe bune» şi vei ajunge să faci ceea ce-ţi place. Am nevoie să cred că vei fi mai responsabil şi că mâine nu-mi vei călca în picioare copilul nenăscut. Am nevoie de tine treaz, ca să pot să-mi trăiesc viaţa în ţara asta. Vreau să înţelegi că nu a trişa este soluţia, chiar dacă toţi din jurul tău trăiesc după această regulă. TU poţi face mai mult!“

Vara lui 2015
Eu încă trăiesc aici, iar speranţa mea începe să se stingă! Din păcate, în ultimii ani, sistemul „copy-paste“ şi-a arătat chipul tot mai perfid: un plagiator-şef conduce Guvernul, profesori repetenţi ajung să predea materii pe care nu le cunosc, părinţii, intraţi în hora sistemului, încurajează furtul copiilor, iar viitorii liceeni, admişi cu note de tot râsul, peste alţi patru ani vor sta din nou în faţa foii albe la examenul maturităţii.

Suntem într-un cerc vicios, în care promovabilitatea la Bac creşte sub bagheta ce dictează subiecte uşoare şi vrea să şteargă ruşinea de pe obrazul sistemului şi al omului. Scoatem în faţă elevii de zece, dar uităm de cei ce nici nu s-au obosit să se mai înscrie la examen, care fie au luat deja calea străinătăţii sau îngroaşă rândurile şomerilor.

Ştergem cu buretele traumele produse de diferenţele majore de notare la teze, în timp ce facem ierarhii cu cele mai performante şcoli. Evaluăm competenţe ce nu sunt corelate cu piaţa muncii şi aşteptăm ca cineva să ne plătească, peste ani, pensia.

Cei scăpaţi de Bac intră în vârtejul admiterii la facultate, unde alţi „maeştri“ îi vor învăţa ori îi vor lăsa să întărească sistemul „copy-paste“. Cu toate astea, încă mai sper, în naivitatea mea, că „a fura“ nu va ajunge să-l şteargă pe „a fi“!
Vom vedea peste alţi 4 ani!

Despre VIOLenţa haitei