Ştam-bile negre pentru politicieni

La momentul actual, jocurile sunt făcute. În turul doi, merge tandemul Victor - Klaus, primul cu 38 la sută, al doilea cu 27 (am şi eu voie la o marjă de plus-minus 3 la sută, nu?). Ceilalţi - dintre care niciunul peste 10 la sută - vor încerca să negocieze pielea ursului din pădure pentru finală.

În asemenea circumstanţe, simplul cetăţean, fie el turmentat sau nu, şi-ar pune nu întrebarea „da eu cu cine votez?”, ci pe aceea de „da eu de ce să mai votez?”.

Politologii susţin că „cine nu votează, nu contează”, argumentând că absenţa de la alegeri nu înseamnă că nu va câştiga vreunul dintre candidaţi, ci doar că nu absentul va decide câştigătorul, ci cei care se deranjează şi pun ştampila. Aceiaşi specialişti în domeniu atrag atenţia că, pe cât devine mai mic numărul celor care votează, pe atât contează mai mult utilizarea metodelor de „stimulare” a celor prezenţi în cabine. Cu alte cuvinte, soluţia faţă de nemulţumirile noastre la adresa clasei politice materializată prin boicot este ineficientă, ba chiar profitabilă candidaţilor.

Nemulţumirile menţionate există, şi încă la o scară foarte mare. Sondajele indică procente foarte mari - şi în permanentă creştere - ale neîncrederii în clasa politică. Indiferent de guvernările care s-au perindat, percepţia majorităţii românilor este că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită; procentul pentru acest an e de circa 66 la sută, deci două treimi din populaţie!

Oamenii încearcă să găsească tot felul de soluţii pentru a sancţiona politicienii, măcar cu prilejul alegerilor. Am amintit, deja, de opţiunea boicotului. Unii se gândesc să introducă în urnă buletinul neştampilat, practicând aşa-numita metodă a „votului alb”. Alţii, să aplice ştampila în mai multe căsuţe - rezultând votul nul. În prima situaţie, votul iniţial alb poate fi ştampilat ulterior. În a doua, voturile nule se adună cu cele valabile şi, astfel, se ajunge la validarea alegerilor - dorinţa cea mai fierbinte a tuturor politicienilor. Unii ar dori ca pe buletine să fie plasată o căsuţă albă - în care chiar să propună pe cine vor, nu să aleagă între cei care au fost decişi de alţii, dar, dincolo de problemele tehnice, vedeţi în stare parlamentarii să legifereze aşa ceva? Alţii, probabil cei mai mulţi, susţin că cel mai bine e să aleagă „răul cel mai mic”. Şi asta se şi întâmplă, de prin 2000 încoace. În situaţia de acum, răul cel mai mic ar putea fi nu unul dintre cei doi clasaţi mai bine, ci candidatul cu cele mai mici şanse...

Deocamdată, la acest moment, deşi mai sunt doar câteva zile până la primul tur, 17 la sută dintre românii chestionaţi declară că nu ştiu dacă vor vota, iar vreo 7 la sută declară că sigur nu o vor face, dar, atenţie, 39 la sută (din cei doar vreo 75 la sută care cred că vor fi prezenţi) afirmă că nu ştiu pe cine să aleagă! Ceea ce, după o logică elementară, demonstrează că mai mult decât duzina de candidaţi este extrem de puţin ofertantă! Fiecare va face cum va crede de cuviinţă, dar ar fi important să profităm de ocazie şi să transformăm ştampilele în bile negre pentru politicieni.