Ţara tuturor posibilităţilor, dar mai ales a bunului plac

Cred că cele ce se întîmplă în ultima perioadă ar putea constitui subiect pentru studii voluminoase în varii domenii, începând cu sociologia, şi terminând psihologia şi, de ce nu?, chiar psihiatria.

Unul şi acelaşi subiect, propunerea făcută de către liderul social-democrat privind persoana căreia ar putea să i se încredinţeze uriaş de importanta demnitate/responsabilitate de premier, a declanşat reacţii dintre cele mai contradictorii.

Există o tabără a celor nemulţumiţi de propunere. Nemulţumiţi din diferite puncte de vedere. Dintre care unele ar putea fi taxate drept naţionaliste, ultra-ortodoxe şi sexiste, precum cea a unui fost cioban, ulterior parlamentar, după care şi puşcăriaş, care se dezlănţuie: „Vreţi femeie musulmană prim-ministru? Vai de capul nostru! Nimeni din toată Europa nu mai are prim-ministru musulman. Râde toată Europa de noi.”, sau a unei înalte feţe bisericeşti din Ardeal :”Aş fi dorit un premier român şi ortodox...”. Un ex-preşedinte al ţării afirmă că personajul în discuţie „are experienţă politică zero”, iar un ex-candidat la Cotroceni declară a fi „regretabil că vom avea din nou un fel de guvernare prin delegaţie”.

În tabăra ponderaţilor, un ex-premier (social-democrat) vorbeşte despre propunere ca una „alternativă”, ne-excluzând posibilitatea ca viitorul guvern să fie unul de sacrificiu, şi încă pe doar perioada unui anotimp (cam cât ar trebui până să se „rezolve” legea care îl împiedică pe actualul lider PSD să ajungă premier. UDMR, normal, din dorinţa de a-şi prezerva veşnicul loc la masa guvernării, cataloghează propunerea ca fiind „interesantă” - gândindu-se că, desigur, ar fi fost şi mai bine dacă candidatul pentru funcţia pomenită ar fi fost selectat nu din rândul unei minorităţi de 0,11 la sută (cea tătară), ci din acela al uneia cu adevărat „reprezentative”, de 6,1 la sută (aţi ghicit, cea maghiară).

Nu are sens să facem trimiteri şi la declaraţiile membrilor taberei „entuziaste”, având în vedere că ipocrizia lor se vede cu ochiul liber.

E mult mai important de subliniat, pe de o parte, că se continuă, într-un mod nepermis, domnia bunului plac politic - manifestat şi la liderul social-democrat, care s-a împăunat cu faptul că doar el ştia numele celui propus, de unde se deduce că doar el îl putea propune, dar şi la locatarul de la Cotroceni, care amână, fără nicio raţiune (de stat...). desemnarea până după Crăciun, ca şi cum România şi-ar permite luxul de pierde fie şi o secundă...

Contextul propunerii este cel mai bine sintetizat în paginile „Foreign Policy Magazine”, care notează că „nici criteriile demografice, nici calităţile nu sunt, însă, motivul nominalizării”. No comment!

Ca să încheiem subiectul propunerii, aceasta ar putea fi retrasă, dar mai degrabă se pare că va fi materializată pe termen scurt, sau mediu, permiţând înregistrarea a încă unui om de paie.

Iar ca să lămurim lucrurile în ceea ce priveşte eticheta de „ţară a tuturor posibilităţilor”, aceasta i-ar putea fi dezlipită României numai în condiţiile în care în Germania sau Turcia ar fi aleşi/numiţi un preşedinte/premier român şi ortodox...