Timpul trece. În favoarea cui?

A trecut, iată, prima treime din prima lună a acestui an. Când, ca în ultimii 26, fiecare clipă, fiecare zi contează...
Şi ce s-a întâmplat?Parcurgând fluxurile de ştiri, aflăm, cu mirare, sau chiar indignare. Dar nu ar trebui şi cu resemnare!
Unul dintre primii demnitari ai ţării şi-a petrecut, aparent paradoxal, dar şi cumva semnificativ, perioada sărbătorilor de iarnă la căldurică, în Florida. Drept care, din zonă, a şi apărut o scrisoare, cu un titlu mai mult decât sugestiv - „Ne-aţi pierdut pe noi”. Ei, şi? – s-ar putea auzi răspunsul – până la următoarele alegeri prezidenţiale mai e timp. Pentru orice. Inclusiv pentru recâştigarea celor pierduţi...
Un alt demnitar, aproape la fel de important, s-a deplasat în Germania. Prezenţa şi vocea cea mai importantă în UE, de care România depinde cam în totalitate. Şi s-a deplasat cu un sac imens de aşteptări şi speranţe. Numai că, potrivit unei tradiţii definite de paremiologie, nu aşa trebuia procedat. Ajuns acolo, demnitarul român a declarat, extrem de ritos, că românii s-au plictisit de corupţie, drept care au ieşit în stradă. Oare plictisul să fie starea dominantă a concetăţenilor noştri vizavi de acest fenomen, sau, mai degrabă, exasperarea?Cât despre ieşirea în stradă, dacă aceasta s-a soldat cu repetarea obsedantului şi total anti-constructivului refren „pleacă-ai noştri, vin ai noştri”, cu obligatoria adăugire „noi rămânem tot ca proştii”, atunci, preferabil, lipsă.
Mergem mai departe, şi ce mai aflăm?
Că, sâmbătă, premierul şi-a convocat miniştrii, undeva departe de ochii şi urechile lumii, pentru o nouă şedinţă informală. Ca şi cum, pe plaiurile noastre, de şedinţe ducem lipsă, nu de rezultate. Despre acelaşi personaj, că nu va candida la alegerile din acest an (rămâne de văzut!), şi că a decis să-şi păstreze independenţa politică; pe care, mă întreb, când şi faţă de cine a avut-o?
Că fostul premier îşi va face o fundaţie, care se axa pe proiecte internaţionale. Ca şi cum, cât a fost în funcţie, cineva sau ceva l-ar fi împiedicat să se ocupe de asemenea proiecte, spre binele ţării.
Că liberalii sunt foarte preocupaţi de convocarea unei sesiuni extraordinare a Senatului, pentru re-examinarea în regim de urgenţă a legii dării în plată. Argumente? De necombătut: săptămâna trecută un bărbat s-a sinucis, iar altul s-a mutat în pădure. Ce contează că legi care privesc milioane de oameni aşteaptă...
Că, apropo de urgenţe şi priorităţi (ale unora, nu ale tuturor, nu ale celor mulţi), primul demnitar amintit în aceste rânduri a trimis Parlamentului, spre re-examinare, legea prin care publicitatea explicită pentru medicamente este interzisă la posturile de radio şi televiziune, invocând caracterul discriminator al actului legislativ. Dacă ne uităm la câte farmacii există şi la ce lobby se face în favoarea industriei medicamentelor, parcă ne vine să ne punem întrebări. Retorice, desigur!
Una peste alta, timpul trece. Sigur, repede, ireversibil şi irecuperabil. În favoarea cui? Neîndoielnic, în aceea a celor care se fac a face câte ceva, conform tradiţiei inaugurate în direct la televiziune, în decembrie 89...