Ultra sec de Cotroceni

Au trecut o sută de zile de când România este condusă de un alt preşedinte. Aţi simţit? Eu unul, nu prea, după cum, bănuiesc, nici alţi români n-au ţinut să-i numere lui Klaus Iohannis zilele petrecute la Cotroceni. Ba, judecând după apariţiile tot mai dese în presă ale fostului locatar al acestui palat, de când cu scandalurile din justiţie în care el sau membri ai familiei sale sunt plimbaţi pe holurile instanţelor, ai putea crede că tot Traian Băsescu se află la timonă. Dacă noi am uitat însă cine e şeful în această ţară, Klaus Iohannis a ţinut să ne reamintească. Printr-un discurs nemţesc – asta ca să nu-l numesc scorţos, noul preşedinte a trecut în revistă nu neapărat realizările sale în cele o sută de zile de mandat, ci direcţiile de urmat. Nici nu prea avea cum altfel, dat fiind că în această perioadă abia a învăţat butoanele de comandă, salutul gărzii de onoare şi cum să te comporţi atunci când dai mâna cu un preşedinte sau cu un rege. Prin urmare, ni s-au reamintit aceleaşi bla-bla-uri despre parteneriatul strategic cu SUA, dar şi despre intenţiile României de a scăpa de monitorizarea pe Justiţie din partea Comisiei Europene. Am mai aflat că preşedintele nu dă replici politicienilor şi nici nu se ia în gură cu ambasadorii altor state, cu atât mai puţin de cel al Rusiei, pentru că nu-i permite fişa postului. Ciudat! După modul în care Traian Băsescu ieşea pe la 6.30 la ceas de seară, alte ori şi de două ori pe zi, luându-se de guler cu Voiculescu ori cu Ixulescu, mai-mai credeai că bălăcăreala în public e prevăzută ca obligaţie de serviciu. Nu în ultimul rând, Klaus Iohannis a explicat şi ce-i cu guvernul pe care şi-l doreşte, dar şi cum vede el colaborarea cu primul-ministru, chiar fără a avea un contract parafat pe ascuns cu acesta. Nimic deosebit. De unde până mai ieri vedeam iminenţa unor racolări masive şi treceri de parlamentari în „partidul preşedintelui”, Iohannis a pus batista pe ţambal, spunând doar că ar dori doar ca preşedintele şi Guvernul să vorbească aceeaşi limbă atunci când în joc se află proiecte importante şi că ar fi dorit ca Ponta să-l fi anunţat măcar de intenţia de a schimba Codul fiscal. S-o fi lămurit probabil că, după valul de arestări şi cereri de încuviinţare a urmăririi penale venite din partea DNA, e cam greu să mai vorbeşti despre un guvern al tău, din simplul motiv că nu prea ştii cu cine o să-l faci şi cât o să mai stea în funcţie. Iar din acest punct de vedere, Iohannis ne-a dat de înţeles că nu prea e omul combinaţiilor politice. Cât priveşte sarabanda cătuşelor din ultima perioadă, preşedintele celor o sută de zile a avut o caracterizare pe cât de plastică, pe atât de realistă: e o fază urâtă a Justiţiei, care scoate la iveală tot ce este mai rău şi mai toxic din politica autohtonă. Cât va mai dura această detoxifiere, nimeni nu ştie. Până la verdictele Justiţiei, preşedintele a recomandat însă altceva. Un lucru pe care subsemnatul l-a evidenţiat încă de acum câţiva ani, când un alt neamţ, de data aceasta chiar preşedintele Germaniei, dădea un alt sens demisiei de onoare, renunţând la funcţie pentru o declaraţie care la noi nu ar fi ocupat nici măcar locul unei ştiri de coloană într-un ziar de provincie. Cam despre aceste lucruri a vorbit neamţul Iohannis, la o sută de zile de mandat în fruntea ţării. Învăţaţi până acum cu un regim în care funcţia prezidenţială era sub influenţa whiskey-ului şi a berilor servite la Cireşica, trecerea la un discurs mai concis şi fără lovituri sub centură poate părea prea bruscă. E ca şi cum ai trece de la carcalete la un Riesling de Rihn, limpede şi sec. Poate chiar ultra-sec, aşa cum a fost şi răspunsul lui Iohannis la întrebarea privind relaţia cu Vanghelie.