V, de la viol, sau de la Vaslui?

De regulă, nu-mi place să abordez un subiect neapărat că e la modă. Asta e diferenţa dintre „ştirişti”, care, după ce s-au documentat bine de tot, din cel puţin trei surse diferite, trebuie să ne dea informaţia cât mai caldă şi mai exactă, şi comentatori, care trebuie să ia o pauză pentru detaşarea de emoţia generată de un eveniment sau altul.
De aceea am întârziat în a mă pronunţa în chestiunea celor vreo şapte violatori din judeţul Vaslui. Dar nu numai de aceea, ci şi pentru că am dorit să fac o monitorizare a ceea ce s-a spus despre caz.
Patru sunt punctele care nu cred că au fost atinse cum sau cât trebuiau.
1. Cazul cu pricina, dar şi altele care au fost scoase la iveală, de îndată, de către presă, demonstrează că trebuie purtată, la nivelul întregii societăţii, o discuţie amplă şi îndelungată despre legi şi, respectiv, cei care o aplică. E necesar să se vadă dacă nu ar fi bine, măcar o perioadă, ca legile să fie înăsprite, concomitent cu intensificarea acţiunilor de educaţie şi prevenţie. Cât priveşte pe cei care aplică legile, magistraţii, şi aici lucrurile sunt (mult) perfectibile. Părerea mea este că s-a bătut prea multă monedă pe independenţa justiţiei (măcar dacă aceasta s-ar fi materializat în mare parte, dar există suspiciuni rezonabile că nu e chiar aşa), lăsându-se deoparte, intenţionat sau nu, atât profesionalismul acesteia, cât şi răspunderea pe care trebuie să o aibă reprezentanţii ei. Nu văd de ce un medic trebuie pedepsit pentru greşeala sa, iar un magistrat – nu, mai ales că efectele, în ultimul caz, pot avea dimensiuni sporite.
2. Nu înţeleg de ce discuţiile s-au axat, de regulă, doar pe violatorii lăsaţi în libertate înainte de judecată, în condiţiile în care mai sunt şi alte categorii de infractori în aceeaşi situaţie, precum şi alţii, eliberaţi cu mult înainte de ispăşirea pedepsei, pentru „bună purtare”. După cum nu înţeleg, în acelaşi timp, de ce mai pot conduce maşini indivizi care au provocat accidente cu victime (ca să nu mai amintesc că mulţi dintre ei n-au făcut sau nu vor face nici o zi de puşcărie).
3. Cred că asupra violatorilor trebuie îndreptat un con de lumină mult mai puternic. Mi se pare că asemenea specimene nu comit doar una dintre cele mai abjecte infracţiuni, dar demonstrează şi o clară lipsă de bărbăţie, necesitând şi control psihologic/psihiatric. Şi, desigur, acolo unde probele sunt evidente, castrarea trebuie făcută de îndată, nu neapărat chimic...
4. În mod cu totul regretabil, a ajuns să fie anatemizat şi batjocorit un întreg judeţ din cauza câtorva indivizi dintr-un sat. Şi asta în circumstanţele în care grozăvii – de acelaşi fel sau asemănătoare – au avut sau au loc până şi prin centrele multor oraşe cu pretenţii. Animale – scuzaţi-mi expresia, dar e singura potrivită – există şi se manifestă ca atare, din păcate, peste tot. Soluţia este ca ele să fie depistate şi tratate după cum merită.