Victor Ponta - record în evitarea demisiilor!

Povestea personajului e ceva mai lungă, şi trebuie redată, sintetic, înainte de a emite judecăţi de valoare sau „sentinţe”.
Iunie 2012 – izbucneşte un scandal pe marginea acuzaţiilor conform cărora Victor Ponta ar fi plagiat secţiuni mari ale tezei sale de doctorat. Vreo două dintre multele şi contradictoriile comisii ce s-au ocupat de subiect au confirmat acuzaţiile, dar Ponta, deşi promisese, nu a demisionat.
12 iulie 2012: premierul primeşte o listă cu 11 cerinţe, formulate de către preşedintele de atunci al CE, Jose Manuel Barroso, cerinţe la care trebuie să răspundă în scris, dar, mai ales, practic. În faţa unei asemenea presiuni umilitoare, s-ar fi impus demisia. N-a fost să fie.
21 august 2012 – Curtea Constituţională a României a invalidat referendumul privind demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte, pe motiv că nu s-a întrunit cvorumul necesar. O înfrângere usturătoare, care ar fi trebuit să fie urmată de demisie. Nici acum nu s-a întâmplat.
12 decembrie 2012. În loc de a demisiona şi rămâne vertical, Ponta preferă să semneze un pact de coabitare cu Traian Băsescu.
Primăvara lui 2014. USL se rupe, după care Crin Antonescu renunţă la a doua funcţie în stat. Premierul însă nu, deşi nu ar fi ajuns în fruntea guvernului fără alianţă.
Noiembrie 2014. Ponta pierde, pe mâna lui, alegerile prezidenţiale, având, după turul I, un avans de 10 la sută. Nu demisionează nici din funcţia de premier, nici din cea de preşedinte PSD.
Iunie 2015. Primul ministru este convocat la DNA, de unde pleacă având calitatea de „suspect” – zice el, sau de „urmărit penal” – zic alţii. Preşedintele Iohannis îi cere demisia – premierul nu-i dă satisfacţie, invocând, după un model celebru, Marea Adunare Naţională a Parlamentului...
Aşadar, în doar trei ani, Victor Ponta e reuşit să stabilească un record care, cu siguranţă, nu e doar românesc, ci şi mondial – anume ratarea a nu mai puţin de şapte demisii!
Subiectul acestor rânduri se dovedeşte a fi atât de călit, atât de imun, încât cu greu s-ar putea găsi ceva care să-i întrerupă continuarea augmentării recordului amintit.
Pe bună dreptate, foarte mulţi dintre români ar vrea să-i afle secretul, pentru a-l aplica şi ei, în diferite situaţii limită asemănătoare. Eu cred că acest secret constă în savanta combinare a două substanţe bine cunoscute, dar utilizate, de regulă, separat. Cea dintâi este fixativul (aduceţi-vă aminte o reclamă la acest produs, conform căreia chiar pe ploaie, vânt sau furtună – coafura rezistă).Cea de a doua face parte, deloc întâmplător, din „panoplia” celui care îi este socru personajului, preot în tinereţea sa, se numeşte mir şi a mai fost folosit, cu succes, în cazurile a doi aleşi care se confruntau cu necuratul, pardon, DNA.
Duşmanii şi contestatarii lui Victor Ponta, parcă din ce în ce mai mulţi, sunt aproape demobilizaţi de anduranţa subiectului, întrebându-se dacă să apeleze la metodele Inchiziţiei sau cele folosite la Guantanamo pentru a rezolva problema în sensul dorit de ei...