Viitorul oraşului nostru, între realism şi utopie (II)

Recapitulare sintetică a primei părţi din acest mini-serial: există, la Iaşi, cinci pasaje sub/ supraterane construite în ultimul deceniu; costurile de realizare a lor se ridică la vreo 70-80 milioane euro (mai în toate cazurile fiind mult mai mari decât cele anunţate iniţial); termenele de execuţie au fost depăşite în toate cazurile - recordul fiind acela dintre 18 la 42 de luni; un alt record, egalat, dar nedorit şi nejustificat, se referă la perioada de timp necesară realizării pasajului de la Hală, egală cu aceea în care au fost construite cele 3 tuneluri de sub Canalul Mânecii!
La această recapitulare trebuie adăugat, poate părând detalii, dar reprezentând, de fapt, chestiuni importante, aspecte începând de la erori înregistrate în etapele de studiu al terenului sau de proiectare a lucrărilor, dar şi executarea nu la cele mai ridicate standarde profesionale. Puse cap la cap, aceste aspecte au dus la întârzieri în execuţie şi la apariţia unor probleme ulterioare: prin pasajul X două autobuze trec unul pe lângă altul „la mustaţă”, pasajul Y pare a da semne că ar vrea să...intre în pământ (probabil, de ruşinea proiectanţilor şi a constructorilor), în unele dintre ele s-a infiltrat apa etc. Cireaşa de pe tort e reprezentată de faptul că unul dintre aceste pasaje, cel de la Fundaţie, nu este altceva decât o soluţie parţială, atâta vreme cât nu s-a reuşit (şi probabil nici nu se va mai putea) lărgirea străzii Păcurari între BCU şi Şcoala „P. Poni”.
Ei, şi acum să facem o trecere în revistă a proiectelor de acelaşi gen. Să nu fiţi uimiţi văzându-le, ele nu fac parte dintr-un film sf, ci au putut fi regăsite într-un proiect al Planului urbanistic general al Iaşului. Aşadar, sunt prevăzute pasaje supraterane: a)peste str. Arcu, b) în continuarea bulevardului Independenţei până în bulevardul T. Vladimirescu şi pasaje subterane, numite, mai prudent, şi subtraversări: a bulevardului A. Panu pe sub str. Elena Doamna; a străzii Palat pe direcţia Palas-D. Cantemir, a bulevardelor Ştefan cel Mare şi T. Vladimirescu în câte două zone, a străzilor de pe cele două maluri ale Bahluiului în câte trei zone ( corespunzând podurilor mari de peste râu); în fine, nici sub, nici supra, ci simplu, teran, se doreşte prelungirea bulevardului A. Panu către străzile I. Bacalu şi Ipsilanti, cu, totuşi, subtraversarea unei străzi de cornişă (nou propusă şi, pe cale de consecinţă, încă „nebotezată”).
Aş putea paria că deja sunteţi uimiţi/încântaţi/mândri de cum va arăta Iaşul viitorului. Şi eu aş dori, sincer, să mă simt la fel. Numai că am oarece dubii că voi apuca să văd proiectele materializate. Asta plecând şi de la precedenţele expuse în prima parte a acestui articol, continuând cu faptul că multe dintre proiecte s-ar putea finanţa doar cu bani europeni (iar acum, cine mai e sigur de viitorul UE?), şi sfârşind cu părerea că unele dintre aceste proiecte sunt de domeniul utopiei pure.
Ar fi cu totul preferabil, zic eu, să se canalizeze atenţia, energiile şi fondurile pentru rezolvarea unor probleme cu adevărat importante şi acute. Dar, despre una dintre acestea, în următorul articol.