Vivat, crescat, floreat - G.B.I.!

Acronimul din titlul de mai sus trebuie decodat ca însemnând Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi, iar urarea (mi s-a părut că nu poate fi alta mai potrivită) în limba latină ce îl precedă se traduce prin „să trăiască, să crească, să înflorească!”.
Am luat cunoştinţă de existenţa Grădinii Botanice din Dealul Copoului în urmă cu circa cinci decenii (deci nu multă vreme după instalarea ei în actualul amplasament) iar de vreo patru – m-am îndrăgostit de ea, aproape nefiind vreun an în care să nu-i fac cel puţin o vizită, descoperind, de fiecare dată, noi frumuseţi, care mă fac să aştept cu nerăbdare şi bucurie următoarea întâlnire.
Pentru aceia – din Iaşi ori din oricare altă parte a ţării sau lumii – care încă nu au pătruns în spaţiul mirific al Grădinii, dincolo de îndemnul de a o face cât mai curând şi, apoi, cât mai des, sunt necesare câteva date, care se constituie în tot atâtea argumente în favoarea invitaţiei.
Potrivit informaţiilor existente, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” este cel mai vechi aşezământ de tip universitar din România, fiind înfiinţată, în 1856, de cel al cărui nume îl poartă (medic şi naturalist), pe o proprietate, atenţie!, cumpărată de acesta. În acelaşi timp, este cea mai mare din ţară (aproape 90 de hectare), una dintre cele mai mari in Europa, dar şi unică prin numărul mare de specii vegetale şi prin măsurile speciale de conservare materializate. Grădina are zece secţii, iar colecţiile din cadrul acestora găzduiesc peste 8.300 de taxoni (unităţi sistematice utilizate la clasificarea regnului vegetal, în cazul de faţă), provenind din diferite regiuni biogeografice.
Acest spaţiu este, de fapt, mult mai mult decât o simplă grădină botanică; el se defineşte ca o instituţie de tradiţie şi excelenţă, util, în egală măsură, activităţilor de conservare a fondului genetic de plante indigene şi exotice, dar şi pentru educaţie, cercetare şi recreare. Acelaşi spaţiu este unul care aproape că nu cunoaşte pauze: din februarie până în august sunt prezentate de colecţii de sezon, iar în perioada septembrie-noiembrie au loc expoziţii sub genericul „Flori de toamnă”. Tot aici, putem găsi un herbar (cu peste 46.000 de coli), o bibliotecă (peste 16.000 de cărţi şi peste 5.000 de reviste), precum şi un muzeu cu eşantioane de fructe, seminţe şi mostre, de provenienţă indigenă sau exotică; de amintit ar fi şi editarea unor publicaţii, dintre care Journal of Plant Development în sistem open access.
Deşi, după cum notam la început, ştiu Grădina Botanică din Iaşi de circa cinci decenii, niciodată nu am fost aşa de impresionat de frumuseţile ei precum la vizita făcută săptămâna trecută. Dincolo de faptul că primăvara a fost foarte prielnică plantelor, ceva s-a întâmplat (s-au făcut sau refăcut alei şi bănci, suporturi pentru plante, etichete etc) – s-or fi primit fonduri generoase, s-o fi schimbat managerul sau strategia managerială, cine ştie? - , aşa încât nu e nicio exagerare să afirm că G.B.I. a renăscut. Constatare pe care o fac cu bucurie şi căreia îi adaug urarea din titlu...