Zero pentru Iaşi

Nu ştiu cum poţi să începi prezentarea unui bilanţ de guvernare începând cu acuzaţiile adversarilor politici. Asta în condiţiile în care te mai consideri totuşi tehnocrat şi nu înhămat la vreo căruţă electorală. Nu e cazul, totuşi, să vorbim despre apolitism în cazul premierului Dacian Cioloş, care de vreo câteva săptămâni participă la şedinţele PNL, în calitate de premier nominalizat din partea acestei formaţiuni politice. Prin urmare, domnia sa a ţinut să le răspundă lui Dragnea şi armatei pesediste că nu reprezintă „Guvernul zero”, aşa cum l-au catalogat aceştia, susţinând că acest apelativ poate fi folosit doar în cazul în care se vorbeşte despre corupţie, populism ori minciună.
Probabil că intrarea în logica de campanie electorală l-a determinat pe Dacian Cioloş să iasă în faţă cu aceste contraargumente, care constau, în mare, în studii de fezabilitate şi deblocări de proiecte niciodată începute. Doar aşa am aflat, spre exemplu, că în România au fost create peste 150.000 de locuri de muncă în ultimul an, în vreme ce la capitolul infrastructură lasă moştenire viitorului guvern peste o mie de proiecte. Nu le-am numărat, aşa că nu ştiu dacă îl pot contrazice pe premierul Dacian Cioloş.
Ca ieşean însă, constat că în ultimul an, spre exemplu, nu s-a mişcat niciun pai pentru mult râvnita autostradă care să lege Iaşul de Ardeal. După câţiva ani de guvernare politică, în care tot ni s-au planşe şi masterplanuri, m-aş fi aşteptat de la un guvern tehnocrat la o abordare ceva mai aplecată pe acest subiect, cu un orizont clar de realizare şi cu o proiecţie bugetară pe măsură. Nu prea am văzut aşa ceva. În schimb, am văzut cum, deodată, la nivelul Guvernului nu se mai vorbeşte despre autostrada Iaşi-Târgu Mureş, ci doar despre tronsonul Ungheni-Târgu Neamţ. Pe acest considerent, mă aştept ca, după vreun an-doi, să nu discutăm despre autostrada Iaşi-Paşcani sau să ne rugăm ca aceasta să ajungă măcar până la Târgu Frumos.
De asemenea, la un an de la tragedia din Colectiv, care coincide cu anul de guvernare Cioloş, vedem cum arşii şi bolnavii grav ai ţării sunt plimbaţi în continuare prin spitale, fiind aproape de a fi lăsaţi pe trepte din cauza supra-aglomerării sau pentru ca managerii să nu se încarce cu decese în statistici. Marele Ars de la Iaşi a aşteptat luni de zile avizele Guvernului, iar acum se chinuie să cheltuiască purcoiul de bani alocat de Guvern până de Anul Nou, pentru a nu-i returna la bugetul de stat. Şi nu e vorba doar de soarta arşilor, aici. La fel s-a întâmplat cu fetiţa din Constanţa purtată cu piciorul în pungă prin toată ţara până a ajuns la Iaşi, la fel s-au întâmplat cu gravidele şi bebeluşii Moldovei, respinşi de maternităţi, pe criterii numai de manageri şi de Ministerul Sănătăţii ştiute.
Ce să mai spunem despre Guvernul Cioloş? Că a tăiat de pe lista de investiţii a Iaşului şoseaua de centură sau ce a mai rămas din ea, prin includerea în proiectul autostrăzii? Adică o vom finanţa, dar la Sfântul Aşteaptă? Că a virat doar o mică parte - şi aceea, cu mare întârziere, din banii pentru comunele şi localnicii afectaţi de grindina şi inundaţiile din vară? Se prea poate ca o vină în toate aceste situaţii să aibă şi autorităţile locale, poate prefecţii, „tehnocraţi” prin lege şi reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu?
Se prea poate să fim noi puţin informaţi, iar titulatura de „Guvernul zero” să nu se potrivească întru totul Cabinetului Cioloş. Din punctul de vedere al Iaşului, putem spune că şi-o merită cu prisosinţă. Semn că va trebui să aşteptăm din nou „momentul zero”, adică acela în care parlamentarii şi primarii să meargă cu jalba în proţap pe la Bucureşti, pe la aceleaşi uşi, dar la alţi miniştri...