Ziua în care ni se va rupe-n 14

Dacă folclorul (cel tradiţional, ori ăla mai nou, de „după blocuri”) ar avea timp şi plăcere să se inspire din actuala campanie prezidenţială, cu certitudine am putea consemna versuri/cântecele de genul „Aromânul şi cu sasul/ Promi(n)t de ne stă ceasul”, „Blonda Nuţi şi Monica/ Vor lua voturi cât furnica”,„Foaie verde foi de frunză,/ Ori e William, ori e brânză”, „Foaie verde de mohor,/ Românii să aibă şef Hunor?”...

La capitolul promisiuni, primii doi pomeniţi sunt campionii şi, în acelaşi timp, şi cei doi cu cele mai mari şanse de a ajunge la Cotroceni. Unde, dacă-s oameni de onoare, vor trebui să se ţină de promisiuni. Cum dracu ar putea aşa ceva, când se angajează în chestiuni cu care un preşedinte n-are tangenţă sau, şi mai rău, care sunt imposibil de înfăptuit?

Cred că Ponta forţează nepermis de mult lucrurile în cel puţin două puncte din programul său. Să pretinzi că vei fi factorul generator al celei de a doua mari uniri a românilor face pe artizanii celor întâmplate în 1918 să se întoarcă în morminte. Referitor „mândria de a fi român”, nu e clar dacă se referă la românii mai vechi sau mai noi ori dacă îţi permiţi luxul de a fi fudul când ai burta goală. Cât despre proiecte precum construirea unui aşa-zis „stat social” sau realizarea unui „pact naţional”, sunt de sesizat ori mersul contra tendinţelor pe plan mondial, ori utopia, demonstrată în 25 de ani, a punerii în acord a tuturor actorilor politici.

Şi Iohannis se lasă bântuit de idei pe cât de aparent atrăgătoare, pe atât de greu sau chiar imposibil de pus în practică, aşa cum ar fi realizarea unui plan de dezvoltare durabilă ori schimbarea filosofiei (?) serviciilor de informaţii, dar şi revenirea la TVA de 19 la sută. Absolut rizibilă este propunerea de a crea, „la nivelul Preşedinţiei, a unei platforme permanente de dialog şi cooperare între toate partidele, societatea civilă şi instituţiile statului pe tema corupţiei”. Comitete şi comiţii, cum ar spune nea Iancu...

Nici alţi candidaţi nu scapă de tentaţia de a proiecta castele din cărţi de joc. Tăriceanu ar vrea ca România să devină a şaptea putere a Europei; mai rămâne ca acest lucru să fie nu doar dorit, ci mai ales înfăptuit de către toţi românii şi toţi politicienii. Udrea are drept slogan „România frumoasă”, ca şi cum problemele ţării sunt de ordin estetic! Macovei „garantează siguranţa naţională a ţării”, dar nu ne explică în ce fel. Unul pretinde că e singurul care nu are legătură cu serviciile secrete, altul vrea să relanseze dialogul româno-maghiar, iar altul vrea să schimbe radical şi în bine viaţa politică românească.

E clar: dacă punem cap la cap toate promisiunile, de pe 23 decembrie încolo, toată ţara va fi plină de râuri de miere, bere, lapte şi mici, plus câini cu colaci în coadă. Totul, desigur, gratuit. Aşa cum gratuite sunt şi promisiunile cu pricina.

Până la aşa un miracol însă, pe 2 noiembrie ni se va rupe-n 14. Mai precis, ţara ni se va rupe-n 14 opţiuni.