Ziua în care politicienii ieşeni au fost responsabili

Iaşul are cea mai modernă pistă aeroportuară din România. După ani la rândul de incapacitate administrativă şi politică, aerogara a fost modernizată într-un timp record. Al cui e meritul?

 

În ultimii aproape zece ani, am urmărit îndeaproape evoluţia proiectului, în calitatea mea de ziarist. Primii paşi concreţi au fost făcuţi în 2005, iar, un an mai târziu, apărea un studiu de prefezabilitate. În 2007, unul de fezabilitate. Pe vremea guvernării liberale au venit şi fonduri importante de la Guvern, dar banii nu au putut fi cheltuiţi şi s-au întors la bugetul de stat. Ulterior, am aflat şi de ce. Documentaţiile tehnice erau făcute, dar terenurile unde urma să se deruleze investiţia nu aparţineau Consiliului Judeţean.

 

Timp de trei ani, proiectul a stagnat în sfera intereselor pecuniare ale expropriaţilor şi ale politicienilor prieteni cu expropriaţii. A venit însă martie 2010, când Guvernul, întrunit în şedinţă la Iaşi, oferă suprafeţele necesare de la stat. Ulterior, Constantin Simirad „atacă” şi proprietarii privaţi. Din acel moment, singurul blocaj a fost la nivel politic. Cele două grupări din Consiliul Judeţean (Constantin Simirad şi PDL vs. PSD - PNL) au susţinut fiecare o variantă proprie de modernizare. În timp ce fostul şef al judeţului, într-un soi de conservatorism excesiv, ar fi vrut prelungirea pistei betonate, consilierii judeţeni ai PSD şi PNL au susţinut ideea unei piste noi, asfaltice, de 3.000 m. Ani la rândul s-au certat ca la uşa cortului. A lipsit băiatul care să taie bilete. În acest timp, investitorii tăiau Iaşul de pe harta zonelor cu potenţial investiţional.

 

A venit ziua de 2 iulie 2012. Înţelegerea dintre PSD şi PNL a făcut posibilă demararea proiectului pentru construirea unei piste noi. La idee au achiesat rapid atât PDL şi PPDD, iar votul din plenul Consiliului a fost unanim. Actuala administraţie, reprezentată de Cristian Adomniţei, şi-a luat rolul în serios şi a reuşit în doi ani să mute traficul aerian pe o pistă nouă, iar banii pentru modernizare să fie asiguraţi din surse nerambursabile. Astfel, fondurile rămase de pe vremea lui Simirad pot acum fi redirecţionate către alte investiţii importante precum spitale sau drumuri judeţene.

 

Votul unanim din iulie 2012 aminteşte de modul în care politicienii clujeni sau timişoreni s-au raportat la proiectele importante pentru comunităţile lor după Revoluţie. Dar, numai aparent. În timp ce politicienii din vest au ştiut să se pună la masa negocierilor nu doar pentru ei, ai noştri au fost forţaţi de disciplina de partid impusă de la nivel central.

Totuşi, Aeroportul este o primă victorie a clasei politice locale. O victorie chinuită şi care nu va şterge cu buretele ruşinoasa istorie post-decembristă cu politruci şi „tătuci” care şi-au urmărit propriile interese. Unii par veşnici în funcţiile lor. La fel ca proiectele lor.

 

Investiţia inaugurată parţial ieri nu este îndeajuns pentru a asigura Iaşului calea spre dezvoltare. Dar, cu siguranţă, o deschide. După ce au dat Treapta cu aeroportul, aşteptăm să vină Bacul cu Spitalul Regional şi intrarea la facultate pe autostradă.