Biserica "Sfânta Paraschiva" - Păcurari a fost ridicată între anii 1853-1858

Biserica cu hramul “Cuvioasa Parascheva”, aşezată la începutul străzii Păcurari, lângă Biblioteca Centrală Universitară, a fost ridicată, potrivit unei însemnări de pe catapeteasmă, între anii 1853-1858, prin stăruinţa preotului Constantin Pavelescu, cu ajutorul familiilor Alexandru Hulubei şi Tăutu, precum şi al “poporanilor”, pe locul unei biserici din lemn, mult mai vechi, de la anul 1730. Mărturie despre această biserică este, până astăzi, masa Sfântului Altar a bisericii iniţiale, cu inscripţia 1730, situată în dreapta bisericii.
Până acum câţiva ani se ştia că biserica de la 1730 ar fi cea dintâi biserică din acest loc. Însă, în urma efectuării săpăturilor arheologice în vederea întocmirii proiectului de expertiză şi consolidare a bisericii, au fost descoperite oseminte umane, monede, precum şi ruinele unei alte biserici, mai vechi, situate chiar pe locul actualei biserici, ceea ce i-a făcut pe arheologi să avanseze ipoteza, ce pare plauzibilă având în vedere datele de pe monede, că cea dintâi biserică din acest loc ar data din prima jumătate a secolului al XVII-lea, din vremea evlaviosului domn Vasile Lupu (1634-1653).

Nicolae Stoicescu, în cunoscuta-i lucrare Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, despre această biserică consemnează următoarele: ”O biserică mică de lemn, cu hramul Sfinţii Voievozi exista din vremuri necunoscute alăturea cu locul unde, pe la jumătatea veacului trecut 1852-1853 s-a ridicat Biserica Cuvioasa Parascheva, zisă Prepa – Doamna sau Prepadobna (în slavonă Prepa-Doamna sau Prepadobna înseamnă Prea Cuvioasă) de către Costachi Conachi, boier mare care-şi avea casele în apropierea acestei biserici, pe locul cărora astăzi s-a zidit Şcoala Normală de Fete. Un Alexandru Hulubei şi un Tăutu, poporani ai acestei biserici, i-au făcut catapeteasma şi strănile”.

Acelaşi autor, în lucrarea menţionată, mai aminteşte faptul că la această biserică se închina odinioară breasla calicilor, o parte din ea, cealaltă mergând la Biserica Banu, şi că această biserică era filia bisericii Sfântul Nicolae cel Sărac (astăzi această biserică nu mai există, atunci ea era situată în apropierea locului unde actualmente se află Casa de Cultură Studenţească).

Precizăm şi faptul că această biserică, Sfânta Parascheva, mai ales în Moldova, a fost cunoscută sub numele de Sfânta Vineri sau Vinerea cea Mare.

Biserica, construită din cărămidă pe temelie de piatră şi acoperită cu tablă, are forma de navă dreptunghiulară, cu altarul arcuit. Turnul clopotniţei, în forma unei prisme cu baza pătrată, cu patru ferestre acoperite de jaluzele fixe, este aşezat deasupra pridvorului. Pronaosul este depăşit de naos printr-o arcadă la boltă. Atât deasupra pronaosului cât şi a naosului se află câte o boltă semisferică. Altarul este despărţit de naos tot printr-o arcadă care se profilează deasupra catapetesmei.

În perioada 1957-1962, biserica “s-a pictat din iniţiativa şi prin stăruinţa preotului paroh Vespasian Vasiliu, cu contribuţia enoriaşilor, de către pictorii Nicolae Stoica şi Vasile Robea”. Pictura constă în scene biblice şi chipuri de sfinţi încadrate în ornamentaţii decorative. Pictura icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată odată cu ridicarea bisericii, în anul 1858, în stil renascentist, şcoala Altini. Cele două icoane ale hramului sunt ferecate. Icoana Sfintei Cuvioasei Parascheva este ferecată în argint, iar cea a Sfântului Ierarh Nicolae este din metal aurit.