Biserica Sfinții Constantin și Elena din Iași a fost construită în anul 1814 de către Gheorghe Catargiu-GALERIE FOTO/VIDEO

Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Iași este un lăcaș de cult ortodox situat în cartierul Podu Roș din orașul Iași, lângă Sala Polivalentă (Sala Sporturilor), pe str. Palat nr. 63. Ea a fost construită în anul 1814 de către Gheorghe Catargiu, pe locul unei biserici mai vechi din lemn din secolul XVIII-lea. Lăcașul de cult are hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai).

Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Iași nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. 

În Evul Mediu, terenurile aflate la sud de Curtea Domnească din Iași erau acoperite de mlaștini, prin apropiere curgând râul Bahlui. După cum susține istoricul Ioan Caproșu, zona cuprinsă astăzi între strada Palat și strada Sf. Lazăr a început să se populeze mai ales în secolul al XVIII-lea, aici formându-se pe la mijlocul acelui secol un mic cartier denumit Broșteni, cu două ulițe podite - Podul Lung (Ulița Carvasaralei) și Podul Spânzurătorilor și o stradă comercială, numită Ulița Sf. Constantin, cu prăvălii cu un singur nivel.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preotul grec Poliz din Tesalonic (Grecia) a construit cu banii săi o biserică de lemn cu hramul „Sf. Constantin” pe un loc domnesc din mahalaua Broștenilor (aflată în spatele Curții domnești din Iași), care-i fusese dăruit de domnitorul Matei Ghica (1753-1756) și apoi întărit de Scarlat Ghica (1757-1758). Tot el a împodobit biserica cu obiectele de cult necesare.

Aceste informații provin dintr-un hrisov din 1 aprilie 1766 al domnitorului Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777), publicat de Nicolae Iorga. Acel document fusese emis ca urmare a plângerii făcute de preotul Poliz de la Biserica „Sf. Constantin” din mahalaua Broștenilor, în care se spunea că fiind el preut străin, grec, de la Thesalonic, care a venit în Iași și prin silința și osteneala sa s'a apucat și cu drepți banii sei au zidit din temelie și au făcut acea sfântă biserică, împodobind-o cu toate cele trebuincioase, pe locul domnesc, pe care i l'a dat Matei-Vodă (1753-56), cu întăritură de la Scarlat-Vodă (1757-58). Preotul sus-menționat se plângea că respectivul loc i se contesta de către mai mulți locuitori din mahalaua Broștenilor pe motiv că s-ar fi întins pe proprietățile lor. Domnitorul Grigore al III-lea Ghica a dispus ca o comisie boierească să verifice întinderea terenului dăruit de Matei Ghica.

În cartea Pe ulițele Iașului Vasile Panopol relatează că bătrânul magistrat Gheorghe Dimachi își amintea că la începutul secolului al XIX-lea pe strada Palatului, până la Biserica „Sf. Constantin”, se aflau „boingii” și câteva crâșme, iar mai departe până peste podul de pe râul Bahlui erau case de toleranță, cu perdele roșii la ferestre, de la care s-ar fi tras denumirea de Podul Roșu dată acelei zone.

Biserica are ziduri groase. Intrarea în biserică se face prin două uși, una situată în peretele vestic al pridvorului și a doua în peretele sudic al altarului.

Interiorul bisericii este compartimentat în pridvor (adăugat recent), pronaos, naos și altar. În pridvor se intră printr-o ușă masiv de fier. Deasupra intrării se află o icoană în mozaic a Sfinților Împărați Constantin și Elena. Din pridvor se intră în pronaos printr-o ușă de fier pe care se află o inscripție cu caractere chirilice. Pronaosul este separat de naos prin două coloane circulare ce sprijină trei arcade. La etajul superior al pronaosului se află cafasul, unde se accede printr-o ușă aflată în peretele nordic al pronaosului care duce la o scară. Deasupra pronaosului se înalță un turn-clopotniță de secțiune pătrată. În peretele nordic al naosului se află o altă ușă.