GALERIE FOTO Cum îşi bate joc Ateneul Tătăraşi de steagul european

 Respectul instituţiilor de cultură din Iaşi la adresa simbolurilor europene este departe de ceea ce ar trebui să fie. O simplă privire îndreptată spre Ateneul Tătăraşi, de exemplu, ne arată un steag al UE făcut flenduri, murdar, încadrat de două steaguri ale României, şi ele flendurite, murdare şi rupte. Este greu de înţeles cum o instituţie culturală atât de importantă din Iaşi manifestă un dezinteres atât de mare faţă de un simbol important al Uniunii Europene, mai ales în condiţiile în care oraşul nostru aspiră la titlul de capitală europeană a culturii. Probabil directorul acestei instituţii este ocupat acum cu urmărirea „serialului Udrea”, însă sugestia noastră este să schimbe totuşi acel steag, care face de ruşine atât Ateneul Tătăraşi, cât şi oraşul. Dacă instituţia pe care o conduce nu dispune de fonduri, ne angajăm să-i trimitem noi un steag, cu obligaţia de a-l schimba imediat pe cel deteriorat.
Actualul Ateneu Tătăraşi din Iaşi a fost construit în apropierea locului în care a funcţionat vechiul Ateneu Popular înfiinţat în 1919, imediat după Marea Unire. Vechiul Ateneu din Tătăraşi, mai ales în perioada interbelică, a constituit un adevărat focar cultural, dar şi un ambasador al unităţii culturale a românilor.
Vechiul Ateneu era structurat pe secţiuni, care cuprindeau tratarea unei probleme extrem de vaste: secţiunea cultural-educativă, secţiunea artistică, de educaţie fizică, economică-edilitară şi secţiunea filantropică. În memoria urmaşilor tătăraşeni au rămas pentru eternitate excursiile ateneiste, Corul M. Musicescu, cinematograful, sala de teatru.
În aceea ce priveşte steagul european, acesta e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deşi steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit iniţial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg.
Steagul a fost adoptat iniţial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câştigător aparţinându-i lui Arsène Heitz. De la început, Consiliul Europei a dorit ca acest steag să fie folosit de alte organizaţii regionale care doreau integrarea europeană.
Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană şi a-i prelua atribuţiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât şi al Uniunii Europene.
Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum şi pe permisele de conducere şi plăcuţele de înmatriculare eliberate în ţările membre ale UE.
Numărul de stele de pe steag este fix (12), şi nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. S-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, şi să nu se schimbe la aderarea unor noi membri. Germania de Vest a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar implica suveranitatea acestei regiuni. Franţa a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecţiunii, fără conotaţii politice