Mănăstirea Cetățuia - GALERIE FOTO

 Mănăstirea Cetăţuia
Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - astăzi, Mănăstirea Cetăţuia cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

 Mănăstire de călugări ctitorită de către voievodul Gheorghe Duca între anii 1669-1672, Cetăţuia este aşezată pe un deal din partea de sud a Iaşului, dominând peisajul prin silueta sa zveltă. Mănăstirea Cetăţuia este străjuită de un zid de piatră măcinat de vreme, fiind construită, de la început, ca un complex fortificat medieval, capabil să ofere domnitorului şi boierilor un refugiu din calea invadatorilor.
Intrarea în mănăstire se face pe sub turnul clopotniţă, construit din blocuri masive din piatră şi având laturile de est şi vest încastrate în zidul de incintă. Aici se află chiliile, bucătăria, stăreţia cu trapeza, pivniţe pentru vinul obţinut din podgoria proprie şi casa domnitorului, cu baia turcească. În partea de sud este sala gotică „Anastasia Doamna” şi celebrele pivniţe de la Cetăţuia – despre care se spune că ar fi fost legate printr-un tunel de Curtea Domnească.
Din punct de vedere al arhitecturii, biserica Mănăstirii Cetăţuia este considerată de specialişti drept o copie sobră a bisericii Trei Ierarhi. Înăuntru se află mormântul domnitorului Gheorghe Duca, a fiicei sale, Doamna Maria, al fratelui, Saul şi al fiului, Ioniţă.
În 1682, la Cetăţuia a fost deschisă o tipografie, unde au fost tipărite cărţi pentru bisericile din Orient. De funcţionarea tiparniţei se ocupau călugări care cunoşteau limba greacă, sub supravegherea ieromonahului Mitrofan – cel care a ajuns, apoi, episcop de Huşi.
Muzeul Mănăstirii este o altă atracţie turistică, alături de turnul „Cina Pelerinului”, din care se poate admira panorama Iaşului. Ajunsă o ruină la sfârşitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică, la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga. În octombrie 1911, lucrările au fost finalizate, iar mănăstirea a putut fi vizitată de delegaţii universităţilor străine, veniţi la sărbătorirea semicentenarului Universităţii din Iaşi. În aceeaşi zi, aviatorul Aurel Vlaicu a zburat deasupra oraşului Iaşi cu avionul construit de el, făcând mai multe viraje în jurul dealului şi a Mănăstirii Cetăţuia.
Biserica Mănăstirii Cetăţuia are hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Interiorul lăcaşului de cult este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos şi altar. În biserică s-au mai păstrat din vechiul mobilier doar strana domnească şi cea arhierească, bogat decorate cu frunze, flori aurite şi îngeri cu mâinile întinse.
Ansamblul pictural al bisericii este de o mare valoare artistică. Biserica a fost pictată în 1673, în frescă, de meşteri aromâni, fraţii Mihai, Gheorghe şi Dima din Grecia, ajutaţi de zugravii români Nicolae „zugravul cel bătrân” şi Ştefan, care lucraseră şi la pictarea Bisericii Trei Ierarhi. Pictura originală nu s-a păstrat decât parţial, restul picturilor fiind modificări din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului, domnitorul Gheorghe Duca.
Biserica a fost înzestrată cu odoare de preţ şi veşminte scumpe, după cum relatează cronicarul Nicolae Costin. Multe dintre acestea s-au pierdut din cauza neglijenţei egumenilor greci. S-a mai păstrat un Orar din catifea roşie, decorat de Doamna Anastasia cu broderii lucrate cu fir de aur şi argint. De asemenea, în Sala Gotică, se mai află expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită la Veneţia în 1737.
În curtea bisericii, lângă turnul clopotniţă, se află două clopote vechi aşezate pe postamente de lemn. Pe unul este scrisă o inscripţie în limba greacă în care se spune că a fost donat de Duca Vodă în anul 1669.
O parte din manuscrisele de la Mănăstirea Cetăţuia au fost duse la Arhivele Statului din Bucureşti şi la Biblioteca Academiei Române.