Mănăstirea Frumoasa din Iași a fost construită în perioada 1836-1839

Mănăstirea Frumoasa din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugărițe ctitorită în secolul al XVI-lea de către hatmanul Melentie Balica și refăcută de mai multe ori în decursul timpului. Actuala biserică a mănăstirii a fost construită în perioada 1836-1839. Așezată pe o terasă cu o altitudine relativă de 8-10 metri față de șesul Bahluiului, Biserica Frumoasa domină peisajul prin silueta sa zveltă și albă și prin cele patru turle ale sale, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în preajma anilor 1583-1586, hatmanul Melentie Balica a construit o mănăstire în șesul Bahluiului, pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Șchiopul. Perioada de construcție a mănăstirii este datată în acest interval, în lipsa pisaniei și a altor documente, plecând de la faptul că hatmanul Balica a revenit în Moldova din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui Petru Șchiopul) și de la menționarea într-un act că hatmanul Balica era deja mort în 1586.
În secolul al XVIII-lea, Mănăstirea Frumoasa a fost vizitată de către diverși călători străini, aflați în trecere prin Iași. Aceștia au evocat în notele lor de călătorie pitorescul locului și frumusețea palatului domnesc. O descriere interesantă a curții domnești de la Frumoasa și a împrejurimilor sale este realizată de către abatele Giuseppe Boscovich, care îl însoțea pe ambasadorul englez James Porter în călătoria sa din anul 1761 prin Moldova.
Un alt monument istoric din cadrul Mănăstirii Frumoase, sunt conform listei monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, și așa-numitele Ruine ale Palatului „pentru femei“. Dan Bădărău și Ioan Caproșu afirmă că aceste ruine nu sunt ale Palatului destinat femeilor (care nu se putea afla în incinta unei mănăstiri de călugări, ci în afara acesteia), ci ale Palatului domnitorului, mai mic decât cel menționat anterior.
Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide și astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraților. Aceasta este confecționată din lemn și are două uși care se deschid din interior și se închid cu un zăvor. Totuși, neexistând nici un drum de acces astăzi spre această poartă, ea rămâne mai tot timpul închisă.