„Cultura se dezvoltă în pace, nu în război”

• afirmă scriitorul Ion Vianu, invitat la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, prezent ieri în Casa FILIT, la întâlnirea „Scriitor în centru”
• joi, 2 octombrie, de la ora 11.00, Ion Vianu va avea întâlnire cu adolescenţii, la Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
• sâmbătă, 4 octombrie, de la ora 15.00, la Universitatea „Petre Andrei”, va participa la Conferinţa Naţională „Cuvintele puterii. Literatură şi ideologie în România comunistă”, alături de Dumitru Ţepeneag şi Matei Vişniec.

Născut la Bucureşti în 1934, Ion Vianu a urmat cursuri de filologie clasică (neterminate). În 1960, a devenit doctor în medicină al Universităţii din Bucureşti. Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie din Capitală, a întreprins „voiaje de studii” în Germania democrată, Franţa. Între anii 1964 şi 1977 colaborează la „Contemporanul”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul” etc. În 1975, publică volumul de eseuri, „Stil şi persoană”, premiat de Uniunea Scriitorilor şi o „Introducere în Psihoterapie”. În 1977, aderă la Apelul lui Paul Goma şi emigrează, stabilindu-se în Elveţia, unde exercită profesia de psihiatru.

Este prezent în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist politic care va continua până în ultimii ani, în ţară. Din 1990, revine din ce în ce mai des în România, unde se şi instalează. Publică diverse volume, printre care: „Amintiri în dialog” (cu Matei Călinescu), „Exerciţiu de sinceritate”; romanele din ciclul „Arhiva Trădării şi a mâniei” (în curs de publicare, cu două volume deja apărute- „Caietele lui Ozias”, „Vasiliu - foi volante”), „Paramnezii”, „Necredinciosul” şi un roman autobiografic, „Amor intellectualis”, încununat cu mai multe premii, printre care şi „Cartea anului 2010”. În domeniul eseisticii publică volumele: „Blestem şi Binecuvântare”, „Investigaţii mateine”, „Apropieri”.

- Cum a fost această primă întâlnire cu publicul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi?
- Nu am mai fost la Iaşi de 40 de ani, dar păstram aceeaşi amintire a unor oameni totdeauna foarte cultivaţi, fermecători, buni oaspeţi şi iubitori de cultură. Am revenit cu mare plăcere aici şi aş reveni ori de câte ori mi se va da ocazia. Această reuniune abia a început, dar nu cred că poate exista o notă falsă în ospitalitatea ieşeană. Este contra spiritului locului.

- Cum aţi primit invitaţia de participa la FILIT? Ce aţi auzit la Bucureşti despre acest festival?
- Ştiam că a existat ediţia I. Vedeţi, eu sunt un autor ieşean, în sensul că aproape toate cărţile mele au apărut la editura „Polirom” şi sunt foarte legat de oraşul acesta, pe care îl numesc „Atena României”, un fel de capitală culturală a României.

- O admiratoare a dumneavoastră a subliniat la întâlnirea de astăzi (ieri, 1 octombrie – n.red.) că orice tânăr care vrea să aleagă o carieră sau alta ar trebui să vă citească, să nu treacă pe lângă „Amor intellectualis”. Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru cei mai tineri dintre cititori?
- Voi avea o întâlnire cu liceeni mâine dimineaţă (joi, 2 octombrie – n.red.) şi sunt foarte, foarte bucuros, pentru că de câte ori am avut acest gen de întâlniri, am ieşit îmbogăţit. Întâlnirea cu adolescenţii te îmbogăţeşte extraordinar de mult, pentru că ei au un mod de a pune întrebări fundamentale şi te confruntă întotdeauna cu lucruri foarte dificile.

- Cum aţi descrie lumea în care evoluează tinerii astăzi?
- Ei vor trăi într-o lume cu totul diferită faţă de cea în care a trăit noi. Dacă măsor cât s-a schimbat lumea în timpul vieţii mele şi dacă realizez că lucrurile se accelerează, îmi închipui că lumea în care ei vor avea 80 de ani, cum am eu acum, lumea va fi absolut de nerecunoscut pentru unul ca mine, dacă, prin extraordinar, ar mai trăi. Singurul lucru care mă îngrijorează este situaţia internaţională, tensiunile din ce în ce mai mari şi posibilitatea petrecerii unor evenimente dezastruoase. De aceea eu am devenit în ultimul timp un militant pentru pace.

„În sala de îmbarcare a aeroportului am văzut un domn care citea... o tabletă. Şi nu mică mi-a fost surpriza să aflu că este un foarte mare scriitor care este prezent aici, la festival. Acesta însă nu este deloc un păcat. Și eu am o tabletă şi, graţie ei, îmi pot cumpăra cărţi! În biblioteca mea, conform unui obicei din familie care încă nu s-a pierdut, s-au adunat prea multe cărţi şi pot chiar să vă spun că am suferit un dezastru: biblioteca s-a prăbuşit. A fost ca după un cutremur, a invadat o întreagă cameră.

Graţie lecturii electronice, am din nou acces la carte, dar nu mai este lectura de altădată. S-a schimbat ceva. Devine dificil să răsfoieşti cartea, devine dificil să subliniezi, nu mai ţii în mână un obiect pe care îl iubeşti ca pe un obiect şi care face să existe o asociaţie fizică, senzuală, între lectură şi obiectul care suportă această lectură. Nu mai există fetişul obiectului şi nu mai există aceeaşi practică a lecturii. Probabil că generaţiile viitoare vor resimţi altfel lucrurile. Noi facem parte dintr-o generaţie intermediară.

Dar poate aceste noi mijloace vor salva cultura, pentru că sunt şi cărţi inaccesibile. De pildă, am vrut să citesc Scrisorile lui Plinius cel Tânăr – mi-ar fi fost foarte greu să ajung la ele, aş fi putut să le împrumut de la bibliotecă, dar cu tableta le-am avut într-un minut! Iată o plăcere de care altfel m-aş fi lipsit. Noile medii furnizează culturii o ocazie nouă şi poate vor duce, paradoxal, la o renaştere a lecturii, dar va fi o altă lectură ale cărei trăsături nu pot să le precizez încă” - Ion Vianu

- Nu a existat întotdeauna ameninţarea unui dezastru iminent? Dumneavoastră aţi trăit în exil 12 ani şi jumătate...
- A existat, în anii 50, după-aceea s-a îndepărtat, asta a provocat prăbuşirea regimurilor totalitate şi acum iarăşi asistăm la o acumulare extraordinară de tensiuni care nu ştiu cum se vor rezolva.

- V-aţi gândit ce le-aţi putea spune tinerilor, pentru a-i determina să devină la rândul lor militanţi pentru pace?
- M-am gândit că aici este un oraş cu o densitate culturală extraordinară şi dacă iubeşti cultura, trebuie să fii şi un om al păcii. Cultura se dezvoltă în pace, nu în război.
Gina POPA

„Exilul este o încercare foarte grea, dar este o încercare morală, nu fizică. Cu toate că tu ai suferit, eşti altfel, apari ca un privilegiat. Toate lucrurile acestea fac din tine altceva. De unde şi tendinţa virtuală de a te re-exila, de a re-pleca. Această temă mă obsedează pe mine, pentru că într-o carte care este în bună parte scrisă şi care este partea a treia a trilogiei „Arhiva Trădării şi şi a mâniei”, naratorul, Dan Naidin, îşi pune problema dacă nu trebuie să plece într-un exil definitiv. Acest exil definitiv poate să fie moartea, pur şi simplu, însă vreau să spun: condiţia exilului este o ambiţie care se perpetuează şi când exilul se termină. Acesta este unul dintre lucrurile importante pe care le mai am de spus din experienţa mea” - Ion Vianu