„Fă-mi loc!” şi aplauzele nu se mai opreau

Un (dublu) interviu cu vorbe slobozite în semiîntuneric, la o masă strategic, demult, amplasată între două clădiri – oarecum, două repere: Palatul Copiilor, unde a început să joace teatru ieşeanul Marius Manole, şi Casa Studenţilor, unde în seara aceea (10 iunie 2013) a jucat cu Medeea Marinescu şi a dat autografe ca Florin Piersic (!?).

Doi actori care s-au căutat unul pe altul, pentru a reda, între două trenuri reale, o poveste ireal de frumoasă, cu replici „deştepte”, rostite cu voci şarmant măsurate. O întâmplare petrecută într-un altfel de tren şi răsplătită de publicul de la Iaşi cu prelungi aplauze.

„Fă-mi loc!”, de Anthony Michineau, traducerea Mona Radu
Cu: Medeea Marinescu şi Marius Manole
Regia: Radu Beligan
„Cea mai îndrăgită actriţă de film, Medeea Marinescu, se întâlneşte în sfârşit cu cel mai «pe val» actor de teatru, Marius Manole (...) Un spectacol care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existenţe dincolo de orice convenienţă socială”.
O producţie a Asociaţiei INSPIRA.

- Aţi avut un public mai mult decât entuziast în seara aceasta...
Marius Manole: Ştiam că e un public frumos la Iaşi, pentru că de aici am plecat. De fapt, de peste drum, de la Palatul Copiilor... Dintotdeauna Iaşul a avut un public minunat, şi nu numai eu spun asta. Maestrul Beligan spunea că abia aşteaptă să ajungă la Iaşi, pentru că de fiecare dată aici sălile sunt arhipline şi publicul nu vrea tot timpul chiar să râdă... În general, se manifestă doar la final. În alte locuri, se întâmplă să mai aplaude în tipul spectacolului, ceea ce nu e rău, dar nu e chiar elegant. Mie îmi place publicul de aici şi nu-l laud doar pentru că sunt ieşean.
Medeea Marinescu: Eu mai am puţin şi devin ieşeancă de câte ori m-am întors aici în ultima vreme. Am fost cu „Hoţii de frumuseţe”, acum două săptămâni, cu „Străini în noapte” am fost de şapte-opt ori, nu mai zic de „Dineul cu proşti”, de „Egoistul” – am fost cu multe spectacole. Publicul e foarte bun, e şi normal să fie aşa, într-un oraş cu tradiţie în teatru, un oraş care are unul dintre cele mai frumoase teatre în care am jucat eu până acum. Reacţiile au fost, într-un fel, aşa cum m-am aşteptat, cu măsura justă la glume, la poante, ştiind să asculte acolo unde este de ascultat...
- Cine sau ce întâmplare v-a „întâlnit” în „Fă-mi loc!”?
Marius Manole: Drept vorbind, a fost o propunere din partea Medeei. Domnul Beligan avea acest text, tradus de Mona Radu, şi l-am făcut sub bagheta lui. Eu n-am jucat foarte mult cu Medeea în Teatrul Naţional Bucureşti. Deşi suntem angajaţi amândoi acolo, jucăm într-o singură producţie – „Burghezul gentilom”, în regia lui Petrică Ionescu -, în rest, nu prea ne-am întâlnit.
Medeea Marinescu: Eu, sincer, am vrut să joc cu Marius. La mine era o chestie clară.

- De ce? Pot să întreb?

Medeea Marinescu: Pentru că îmi place de el, e foarte simplu! Îmi place pur şi simplu, mult...

- Pentru că joacă în trei - patru spectacole în acelaşi timp şi repetă la alte trei-patru?...

Medeea Marinescu: Asta nu, nu-mi place la el! Nu-mi place, pentru că nu are timp să jucăm mai des „Fă-mi loc!”. Îmi doream să joc alături de un om care zic eu că e foarte just, aşa, în viziunea lui despre profesia asta. M-am gândit, în mod egoist, că e genul de partener pe care am nevoie să-l întâlnesc pe scenă, la un moment dat.

Marius Manole: Eu nu am cunoscut-o pe Medeea decât ca un pe om extrem de serios. Mult prea sobră mi se părea mie şi găseam că n-ar vrea să „se joace”. Dar după ce am văzut-o şi în „Burghezul gentilom”, mi-e foarte... comod să joc cu ea. Ea vorbeşte de justeţea mea în meserie, dar eu apreciez justeţea ei în scenă – e un om care nu prea minte, nu „se face” şi asta mă ajută, pentru că mă obligă şi pe mine la un soi de adevăr. Cel mai important este că ea, fiind crescută la „pension”, cu pian în casă, iar eu venind totuşi din alt mediu şi plăcându-mi mingea în faţa blocului, ne-am întâlnit două caractere diferite şi ne-am împrumutat „lucruri”. Eu am învăţat de la ea să fiu un pic mai rafinat în spectacol, poate şi ea a luat de la mine o „golăneală” sau nu ştiu cum să-i spun...
 

Medeea Marinescu: Libertate. Eu am luat de la Marius foarte multă libertate. Lucrând împreună, era pentru prima dată când jucam într-un altfel de spaţiu decât scenele mari, ale Teatrelor Naţionale din ţară, cu un altfel de public, cu care Marius era mai obişnuit decât eram eu. În Bucureşti, jucăm la „Godot Cafe”, care e un spaţiu foarte special şi foarte bun de teatru, e altă lume, te adaptezi altfel, lucrezi altfel cu publicul şi cred că şi de asta aveam nevoie în momentul acesta. Şi s-a întâmplat. A fost o conjunctură cu torul fericită, să găsim textul acesta, să ne spună Radu Beligan: „Textul ăsta merge pentru voi, copii...”

-- Cum aţi lucrat cu Radu Beligan, în ipostază de regizor?

Medeea Marinescu: Pentru mine, aceasta a fost a treia îndrumare din partea sa. Mai întâi am jucat în „Egoistul”, apoi într-un spectacol care era deja ridicat, cu Emilia Popescu, pe care am înlocuit-o, „Străini în noapte”. Maestrul Beligan are marele talent de a pune oamenii potriviţi la locul potrivit. În cazul acesta, autorul textului are „ştiinţa poantei” şi un text, atât timp cât este bine scris, adică poanta „îi vine” în mod natural şi eşti bine potrivit pe rol, lucrurile vin de la sine. Nu sunt mari artificii sau mari mişcări de trupe, e un spectacol care se bazează exclusiv pe relaţia actorilor. Şi din punctul acesta de vedere, Radu Beligan ştie întotdeauna foarte bine ce face.

- Aţi jucat deja „Fă-mi loc!” la Bucureşti, Brăila, Călăraşi, acum la Iaşi... Ce oraşe mai cuprinde turneul acesta?

Medeea Marinescu: Am avut deja peste 30 de reprezentaţii cu acest spectacol, pe litoral vom avea trei spectacole în această vară, iar din toamnă reîncepem să jucăm prin ţară, primim foarte multe „cereri” pe Facebook...

Marius Manole: Se fac foarte greu turnee acum. Dar după părerea mea - poate greşesc, poate nu – spectacolul acesta nu este genul de „şuşă” pe care, de obicei, o întâlneşti. Am vrut să facem un spectacol foarte serios, să nu căutăm să râdă lumea cu orice preţ şi cred că este unul demn să fie văzut. Poate nu toată lumea care ar vrea să-l vadă ajunge la Bucureşti, aşa încât norocul ar fi de ambele părţi.

Medeea Marinescu: E un spectacol cinstit, aş spune. O comedie romantică...
Marius Manole: Fără mari pretenţii, o comedie făcută „pe bune”, fără „cioace”, fără ca actori să nu ştie textul...

 

-- La ce lucraţi în perioada aceasta?
Marius Manole: Ne apropiem de finalul stagiunii – în sfârşit, Doamne-ajută! Eu repet, la TNB, în regia lui Felix Alexa, „Revizorul”, apoi tocmai am terminat „Masculin - Feminin”, cu Lia Bugnar, de asemenea spectacol al Asociaţiei INSPIRA. Mai lucrez un spectacol cu Radu Beligan, „Lecţia de violoncel”, în regia lui Felix Alexa, cu un text scris de Mona Radu, pentru Teatrul „Metropolis”... Pe TVR, a început o serie foarte frumoasă de reinventare a teatrului de televiziune, vom filma acolo în iulie, în regia lui Dan Manolescu, „O noapte furtunoasă”...
Medeea Marinescu: Eu sunt mai modestă decât Marius, am două proiecte de film, pentru luna septembrie, un film din Franţa şi unul la Bucureşti, care aştept să fie făcut de vreo doi ani, sper să se concretizeze.

- Ce ecouri ajung la voi de la Iaşi, despre tot ce se întâmplă aici în ultima perioadă? Cât din ceea ce se întâmplă se face auzit şi mai departe de Iaşi?

Marius Manole: Aud tot timpul despre Iaşi, în primul rând, că sunt aici multe festivaluri de teatru – Iaşul nu e un oraş foarte mare, dar cred că nici Bucureştiul nu are atâtea festivaluri. Ceea ce este îmbucurător! Apoi, aflu că Alexandru Dabija a făcut un spectacol minunat cu „Iaşii în carnaval”, că Silviu Purcărete a făcut un alt minunat spectacol, care se cheamă „Pălăria florentină”, am văzut că sunt chemate foarte multe multe spectacole din ţară. De curând, împreună cu Medeea Marinescu, am văzut Sala Mare a Teatrului Naţional din Iaşi, la Gala UNITER (unde Marius Manole a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol secundar – n.r.) şi mi s-au tăiat genunchii, atât de frumos e! Sunteţi, suntem, de fapt, norocoşi că avem un astfel de teatru. Mi-e dor să joc acolo, n-am mai călcat pe scena aceea de mulţi ani.
Medeea Marinescu: În toamnă, sigur o să ne întoarcem la Iaşi, şi cu„Fă-mi loc!”, Marius o să vină sigur cu „Masculin, feminin”, un spectacol pe care îl recomand din toată inima, dar şi cu „Străini în noapte”. Cu Florin Piersic am şi discutat, ne dorim să jucăm să jucăm acest spectacol la Teatrul Naţional din Iaşi.
(Gina Popa)

Marius Manole, despre programul său de a doua zi, la Bucureşti (pe scurt!):
- Mâine dimineaţă, de la 7.00, am repetiţii la radio, unde înregistrăm o piesă, cu Rodica Mandache... La 11.00 avem repetiţii cu „Revizorul”, apoi alte repetiţii şi după-aceea, avem spectacol, „Masculin - Feminin”, la „Godot Cafe”.
- Se întreabă unii, alţii, cât o să mai rezişti în ritmul acesta...
- Să nu-şi facă nicio grijă, o să rezist, eu nu obosesc. Pe mine teatrul nu mă oboseşte, îmi dă o energie fantastică. Deocamdată, cât mă ţine Dumnezeu aşa, n-am nici o problemă.

Medeea Marinescu, despre cum se împacă statutul de mamă cu ipostaza de artist în turneu:
„E un pic mai greu, dar acum s-au mai echilibrat, s-au mai restrâns turnele, am mai mult timp să mă ocup de băiatul meu, care are 4 ani şi care, pe 26 iunie, are prima serbare din viaţa lui. Şi din viaţa mea, de mamă. Nu pot să spun că e uşor. Vorba unui coleg, care avea mare dreptate: „Mi-e foarte greu, dar nu-mi pot imagina viaţa altfel”. Reperul meu cel mai adevărat e însă acolo, în fiul meu”.

Acum ne poți urmări și pe FACEBOOK