„Frumuseţea matematicii constă în idei, nu în chestiunile de suprafaţă, cum ar fi calculele”

Dimensiune font:

| 29-12-2016 13:25

Geniu într-ale matematicii şi câştigător la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale, Ovidiu Avădanei ne vorbeşte despre drumul pe care îl are de parcurs un olimpic pentru a ajunge pe podiumurile internaţionale. Rezultatele excelente obţinute la competiţii, dar şi devotamentul arătat în anii de şcoală la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Iaşi i-au adus lui Ovidiu titlul de „Elev al anului 2015 – 2016”. Deşi portofoliul său îl recomandă drept un candidat ideal pentru oricare universitate de prestigiu din străinătate, tânărul a decis să-şi continue studiile în băncile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

- Când ai descoperit pasiunea pentru matematică şi cum a început? A fost constrângere sau plăcere încă de la început?

- În timpul claselor primare, la îndemnul familiei şi al învăţătoarei mele, am început să lucrez suplimentar şi să particip la diferite concursuri, pe plan local, judeţean sau interjudeţean. Concurând, s-a înfiripat în mintea mea dorinţa de a mă perfecţiona.

- Care este, în opinia ta, frumuseţea matematicii?

- Frumuseţea matematicii constă în idei. Există o concepţie greşită conform căreia esenţa matematicii este reprezentată de calcule; în realitate, ele reprezintă doar nişte operaţiuni subordonate ideilor şi raţionamentelor.

- Cu ce experienţe ai rămas în urma competiţiilor la care ai participat?

- În plan individual, am învăţat să-mi controlez emoţiile. De asemenea, am avut de câştigat şi în plan social: am cunoscut alţi elevi pasionaţi de matematică şi am legat prietenii cu unii dintre aceştia; chiar dacă acum unii dintre noi sunt studenţi, ţinem legătura.

- Ce presupune titlul de „Elev al anului”? Te-ai gândit/aşteptat că ai să câştigi acest titlu?

- Titlul de „Elev al anului” reprezintă pentru mine atât o onoare, cât şi încununarea a 8 ani de muncă. Atunci când am asistat pentru prima dată la decernarea acestui titlu, m-am gândit că aş fi deosebit de bucuros dacă aş ajunge să-l câştig şi eu într-o bună zi.

- Acest titlu aduce cu sine presiunea de a nu dezamăgi?

- Într-un fel, aduce cu sine o astfel de presiune: el reprezintă un imbold de a menţine un nivel ridicat şi în pregătirea de student.

- Câte ore aloci zilnic studiului?

- Studiul zilnic nu îl pot cuantifica în ore, pentru că durata acestuia variază în funcţie de ceea ce am de făcut a doua zi. În majoritatea zilelor în care mergeam la şcoală, lucram în jur de 3 ore. Însă, în zilele în care puteam sta acasă lucram, de obicei, câte 9-10 ore. Timpul căpăta o altă dimensiune atunci când mă pregăteam pentru concursuri: era exprimat în numărul de probleme pe care reuşeam să le rezolv, în timpul pe care îl alocam simulării unui concurs şi în punctajul obţinut conform baremului de evaluare.

- Cum arată o zi din viaţa unui olimpic?

- În cazul meu, fiecare zi începe cu o serie de exerciţii fizice. În zilele obişnuite, mă duceam la şcoală, apoi mă întorceam acasă, îmi făceam temele şi îmi învăţam lecţiile pentru a doua zi, iar apoi parcurgeam diferite materiale pe care le consideram necesare pregătirii mele. În zilele în care eram învoit sau nu aveam şcoală, dimineaţa simulam un concurs, luând un subiect şi stând 4 ore sau 4 ore şi jumătate asupra sa, în funcţie de timpul de lucru oficial. Apoi, mă autoevaluam, iar ulterior treceam în următoarea etapă, în care parcurgeam diferite materiale pe care le consideram necesare pregătirii mele. Pe lângă aceste activităţi, în limita unui timp pe care îl consideram disponibil, mă întâlneam cu prietenii şi mergeam la plimbări.

- Cum faci faţă emoţiilor unei competiţii?

- Încerc să îmi golesc mintea înainte de orice competiţie, pentru că, în opinia mea, cea mai grea etapă din punct de vedere emoţional este aşteptarea subiectelor. După sosirea acestora, mă concentram doar asupra lor, încercând să le rezolv, iar emoţiile dispăreau.

- Ai vreun regret legat de competiţiile la care ai participat?

- Da. Trebuie să recunosc că, de-a lungul timpului, din lipsă de experienţă, am abordat în pregătirea mea şi strategii care s-au dovedit a fi greşite şi pe care le-am schimbat ulterior. De asemenea, o altă greşeală a fost atunci când m-am lăsat influenţat de „sindromul ultimei probleme”, aceasta fiind o idee preconcepută conform căreia ultima problemă dintr-un concurs este întotdeauna cea mai grea. Competiţiile la care am participat mi-au demonstrat însă că nu este întotdeauna aşa.

- Dacă ai putea da timpul înapoi ai face ceva diferit?

- Dacă aş putea da timpul înapoi, aş şti să mă feresc de multe greşeli pe care le-am făcut în pregătirea mea sau în abordarea problemelor dintr-un concurs. Dar, asta nu înseamnă că aş putea evita orice greşeală: probabil există multe alte greşeli pe care încă nu le-am făcut sau nu le-am anticipat. De altfel, Niels Bohr afirma că „un expert este o persoană care a făcut absolut toate greşelile posibile într-un domeniu foarte restrâns”. Eu nu mă consider deloc un expert, unul dintre motive fiind absenţa confruntării cu toate tipurile posibile de greşeli.

- Ce te-a motivat în evoluţia ta?

- Principalul lucru care m-a motivat în evoluţia mea a fost dorinţa de a mă perfecţiona, iar aceasta s-a născut în mintea mea participând la diferite competiţii. De asemenea, am fost motivat şi de colegii mei, fie de clasă sau de lot, din aceeaşi generaţie cu mine sau mai mari, care m-au motivat prin exemplele lor personale. De altfel, am avut privilegiul de a face parte dintr-o clasă excepţională, din care, aproape în fiecare an, 5 sau 6 elevi erau calificaţi la etapele naţionale ale olimpiadelor de matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, ştiinţele pământului, limba română, limbi străine, economie, religie, etc, de unde se întorceau cu rezultate foarte bune.

- Ce înseamnă pentru tine o olimpiadă internaţională?

- O olimpiadă internaţională înseamnă onoarea şi posibilitatea de a concura, ca elev, la cel mai înalt nivel într-un anumit domeniu, dar şi ocazia de a întâlni unii dintre cei mai buni concurenţi din lume.

- Care a fost cea mai grea problemă şi cât a durat până ai ajuns la rezolvare?

- Lucrând, am întâlnit o problemă care m-a făcut să stau asupra ei timp de 7 ore până să o rezolv. Dar, acest timp nu reprezintă nimic faţă de problemele deschise din matematică, unele dintre acestea putând sta nerezolvate timp de câteva sute sau chiar mii de ani. De exemplu, Marea Teoremă a lui Fermat a rămas nedemonstrată timp de aproape 350 de ani, în timp ce una dintre problemele de geometrie care i-a preocupat pe vechii greci, problema trisectării unui unghi doar cu rigla şi compasul, construcţie geometrică ce s-a demonstrat a fi imposibilă în cazul general, a fost nevoită să aştepte aproape două mii de ani până la dezvoltarea unei ramuri a matematicii care a oferit instrumentul decisiv şi neaşteptat în demonstrarea acestui fapt : este vorba despre apariţia teoriei Galois la începutul secolului XIX.

- Care sunt cele trei elemente cheie care nu ar trebui să lipsească din profilul unui olimpic?

- Principalele elemente care nu ar trebui să lipsească din profilul unui olimpic sunt: perseverenţa şi dispoziţia de a munci, seriozitatea în pregătire, calm şi răbdare în timpul competiţiilor, dar şi capacitatea de autoevaluare.

- De ce ai ales să îţi continui studiile universitare în Iaşi şi nu te-ai orientat spre universităţile din străinătate sau din alte oraşe ale ţării?

- Am ales să urmez cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, din mai multe motive. În primul rând, studenţii pe care i-am cunoscut mi-au vorbit despre deschiderea cadrelor didactice în formarea şi antrenarea tinerilor în diferite lucrări sau proiecte de cercetare. Nu în ultimul rând, în ultimii ani de liceu, am participat la diferite secţiuni ale unor conferinţe organizate în cadrul facultăţii, unde am fost primit fără rezerve.

- Care sunt, după părerea ta, minusurile sistemului de învăţământ românesc?

- În opinia mea, principala problemă a învăţământului românesc este promovarea învăţării într-un mod mecanic. Din fericire pentru mine, am avut privilegiul de a învăţa într-un colegiu în care nu m-am confruntat cu această problemă, deoarece am avut parte de profesori dedicaţi care fac orice efort pentru a descoperi potenţialul şi pentru a defini personalitatea elevilor lor, urmărind să-i facă să înţeleagă ideile din spatele disciplinelor pe care le predau.

- De ce crezi că majoritatea elevilor/tinerilor (şi chiar şi a adulţilor) antipatizează matematica?

- În opinia mea, majoritatea persoanelor care antipatizează matematica sau orice alt obiect au această atitudine datorită modului în care au fost obişnuiţi să o înveţe. Dacă o persoană este obişnuită să înveţe matematica într-un mod mecanic, fără a înţelege ideile din spatele noţiunilor învăţate, această disciplină va deveni un coşmar pentru persoana respectivă, care va ajunge să o antipatizeze. După cum am mai spus, frumuseţea matematicii constă în idei, adică în esenţa ei, şi nu în chestiunile de suprafaţă, cum ar fi calculele. De altfel, Solomon Marcus a spus că „poezia şi matematica au în comun contrastul dintre haina în care ies ele în lume şi viaţa lor ascunsă”.

- Care este mesajul tău pentru astfel de tineri, care fug de această disciplină? Cum ar putea fi abordată matematică pentru a nu mai speria atât de mulţi elevi?

- Pe tinerii care fug de această disciplină îi sfătuiesc să încerce să înţeleagă - ideile din spatele noţiunilor pe care le întâlnesc şi să evite cu orice preţ memorarea mecanică a unor formule, chiar dacă nu se vor orienta spre o carieră bazată pe matematică. Pe scurt, îi sfătuiesc să considere matematica drept un joc al minţii. De altfel, aceasta cred că ar trebui să fie şi abordarea profesorilor de matematică în predarea disciplinei lor pentru a o face atrăgătoare unui număr mai mare de elevi.

- Cât de importantă este şcoala în parcursul unui tânăr?

- Cred că şcoala este extrem de importantă în parcursul unui tânăr. În opinia mea, unul dintre scopurile principale ale şcolii şi ale profesorilor săi, pe lângă pregătirea individuală a elevilor, este cel al formării lor ca indivizi cu un set de valori bine stabilit.

- Cât de importantă este relaţie elev – profesor?

- Pentru mine, această relaţie a fost definitorie şi m-a adus aici. De altfel, Andrei Pleşu a afirmat că pentru formarea unui om „esenţiale sunt întâlnirile”, iar una dintre acestea este cea cu „un mare profesor”. Am fost un „fericit” pentru că am cunoscut un om, pe dirigintele şi profesorul meu de matematică, domnul Cătălin Budeanu, care a dorit să mă călăuzească spre ceea ce avea să devină o pasiune pentru mine - matematica. Mi-a „deschis ochii” şi m-a ajutat să îmi modelez potenţialul, să îmi canalizez forţele spre performanţă, să mă descopăr şi să îmi aleg calea pentru viitor. Am avut onoarea de a-l cunoaşte acum 8 ani şi de atunci l-am avut mereu profesor şi diriginte. Continuitatea acestei relaţii mi-a dat stabilitate, încredere, motivaţie şi voinţă pentru a reuşi să devin din ce în ce mai bun. Ceea ce am reuşit să realizez este rezultatul unui sprijin şi suport moral al tuturor profesorilor Colegiului Naţional „Emil Racoviţă” din Iaşi, al tuturor colegilor mei de clasă, al prietenilor şi al familiei.

- Care sunt planurile tale de viitor?

- Cu certitudine, planurile mele de viitor sunt conectate cu matematica, acesta fiind motivul pentru care am ales să o studiez. Încă nu ştiu dacă voi dori să lucrez în cercetare, în matematică pură sau aplicată sau dacă voi dori să urmez o carieră într-un domeniu aplicat, cum ar fi actuariatul. Cred că sunt mai multe posibilităţi şi probabil că, ajutat de cei din domeniu, voi reuşi să descopăr calea sau drumul care îmi va putea oferi cele mai multe satisfacţii.

A consemnat Diana MOLDOVANU

Printre cele mai importante rezultate obţinute de Ovidiu Avădanei se numără medalii de argint la Olimpiada Internaţională de Matematică, Olimpiada Balcanică de Matematică şi Balcaniada de Matematică pentru Juniori.