„Nu poţi trăi din acest sport, îl practici doar în timpul liber” FOTO

După 20 de ani de Taekwondo, Sorin Miron, un nume de referinţă în sportul ieşean, îşi pregăteşte retragerea din sportul de performanţă * el este cel care a pus bazele Clubului Sportiv Kwang-Gae din Iaşi * a cucerit numeroase medalii şi premii, iar pe viitor va continua să pregătească tineri în tainele acestei arte marţiale

Sorin Miron are 37 de ani şi s-a născut la Vaslui. Practică arte marţiale din anul 1994, are centura neagră 2 DAN, este preşedintele, antrenorul şi fondatorul Clubului Sportiv Kwang-Gae Iaşi, membru în Biroul Federal al Federaţiei Române de Taekwondo ITF şi deţine titlul de arbitru naţional de categoria I. În prima jumătate a acestui an a devenit dublu campion mondial cu echipa de seniori a României la Campionatul Mondial de Taekwondo, desfăşurat în Italia. El deţine şi titlul de campion european şi multe alte premii obţinute la competiţiile naţionale şi internaţionale. De profesie este inginer în domeniul calculatoarelor, dar a studiat şi marketing, management şi a obţinut mai multe calificări în Taekwondo.
- Cum ai ajuns să faci Taekwondo şi cine te-a îndrumat către acest sport?
- În noiembrie 1994, când eu aveam 16 ani, iar fratele meu Marcel avea 14 ani, eram fascinaţi de filmele cu Bruce Lee şi Jean-Claude Van Damme. Ne doream foarte mult să putem lovi ca ei cu piciorul din săritură. Nu mai reţin de la cine, dar am aflat că la Taekwondo s-ar face antrenamente pentru astfel de lovituri, şpagata, sărituri şi ne-am hotărât să mergem. După o muncă de lămurire destul de grea, purtată în special de fratele meu, am reuşit să ne convingem părinţii să ne lase să mergem la antrenamente. Aşa am ajuns la Clubul Sportiv Liga de Est Vaslui.
- Cine te-a sprijinit la începutul carierei?
- Chiar dacă au fost greu de convins, la început părinţii au fost cei care ne-au sprijinit financiar pentru a practica Taekwondo. Mai târziu ne-am autofinanţat din bursa de la facultate, din banii câştigaţi la sala nou deschisă în 1998 în Iaşi, iar din 2001 din salariu. Apoi au început să apară şi premierile de la Ministerul Sportului pentru medaliile internaţionale şi de la Primăria Iaşi pentru clasarea în primii 10 sportivi ai Iaşului. Este printre cele mai scumpe sporturi şi destul de solicitant. Fiind doi fraţi ne-am motivat unul pe altul şi cu ajutorul antrenorilor şi al elevilor noştri am reuşit să ajungem la 20 de ani de Taekwondo şi să practicăm în continuare.
- Cât de greu a fost şi care sunt obstacolele pe care le întâmpini acum?
- La început era greu din punct de vedere financiar pentru că echipamentele, costumele de antrenament, deplasările la stagii şi campionate erau scumpe. De aceea am ajuns la prima competiţie naţională abia după 3 ani când aveam deja centura roşie. Din punctul de vedere al antrenamentelor, acestea erau solicitante dar îmi plăcea ceea ce făceam şi am mers în continuare până ce sala a devenit o parte din viaţa noastră, a mea şi a fratelui meu. De-a lungul timpului, însă, scopul pentru care mergeam la sală s-a schimbat de mai multe ori: loviturile de picior, săriturile, centurile verde, albastră şi roşie, medalii la naţionale, titluri de campion naţional la proba de tull (luptă demonstrativă – n.r.) şi campion naţional pe echipe la sărituri.
- Ce a urmat?
- Centura neagră, stagiu cu fondatorul Taekwondo, titlul de arbitru, component al lotului naţional, medalii la campionate internaţionale individual şi pe echipe. Pe partea de antrenor şi preşedinte de club am avut ca scopuri deschiderea unei săli în Iaşi, pentru că după ce am intrat la facultate nu aveam unde să mă antrenez şi trebuia să merg săptămânal în Vaslui, apoi să am elevi campioni, elevi cu centuri negre, să termin şcoala de antrenori, să deschid mai multe săli în judeţul Iaşi, să organizez campionate naţionale la Iaşi, locul I pe ţară pe cluburi şi să fac parte din conducerea federaţiei de profil. Mi-am îndeplinit rând pe rând toate aceste scopuri, iar după ce îmi voi încheia anul acesta cariera de sportiv de performanţă sunt curios care va fi motivaţia pentru a continua doar ca antrenor.
- Având în vedere rezultatele ca sportiv şi fiind membru al Federaţiei Române de Taekwondo ITF, ai fost tentat să pleci din Iaşi?
- După ce am investit atât de mult în clubul meu din Iaşi şi în elevii de aici, nu mi-a venit să plec în altă parte. De asemenea, la cluburi nu sunt sume de transfer sau salarii. Condiţiile sunt cam la fel peste tot în ţară. Nu aveam cu ce să fiu tentat să plec.
- Se câştigă bani din Taekwondo? Poţi să te întreţii din acest sport sau e nevoie să lucrezi şi în altă parte?
- Nu este un sport profesionist, iar majoritatea nu trăiesc din sport, ci îl practică doar în timpul liber. Sunt şi câţiva antrenori care au multe săli cu foarte mulţi elevi şi trăiesc doar din Taekwondo, dar sunt foarte puţini în România. Eu lucrez la două firme în telecomunicaţii.

Citeşte şi: Brandurile Moldovei

- Consideri că în prezent copiii, adolescenţii fac suficientă mişcare?
- Chiar nu fac suficientă mişcare. Tehnologia, anturajul îi fac pe copii şi tineri să aibă alte activităţi şi să uite sau să nu mai fie atraşi de sport. Copiii sunt mai des în săli pentru că sunt aduşi de părinţi, uneori forţat.
- Dacă pentru tine în tinereţe acest sport era o necunoscută, cum este acum pentru copiii care vor să practice Taekwondo?
- Acum e mai uşor pentru că află de pe internet de Taekwondo - Facebook, site-ul clubului, Youtube sau află de la colegii lor care practică deja acest sport.
- Sunt mulţi copii care vin la clubul Kwang-Gae Iaşi? Care este limita de vârstă până la care se pot înscrie?
- Am început de câţiva ani antrenamentele cu grupa de copii. Au vârste cuprinse între 5 ani şi 8 ani. La cei mari de la 12 ani până la 35 de ani. Nu sunt mulţi copii care practică acest sport la mine la club.
- Copiii şi adolescenţii care practică arte marţiale sunt diferiţi faţă de colegii lor?
- În principiu sunt mai ordonaţi, mai atenţi, mai ascultători şi cel mai important este că se dezvoltă armonios din punct de vedere fizic şi mental.
- Fetele sunt interesate de acest sport?
- Chiar sunt şi fetele interesate. Am avut şi la club fete cu centuri negre, campioane naţionale şi medaliate internaţional.
- Cât de greu e să rămâi cu picioarele pe pământ după ce câştigi atâtea competiţii şi ajungi campion mondial?
- Este destul de greu, dar ca sportiv mereu mi-am găsit un alt ţel, o medalie şi mai importantă, un grad mai mare în Taekwondo şi tot aşa după ce am cucerit ce mi-am propus.
- Ce înseamnă să ajungi la cel mai înalt nivel?
- Multă muncă, sacrificii şi perseverenţă. Medalii şi senzaţii de neimaginat când îţi cântă imnul pe podium la europene şi mondiale.
- Care este următoarea competiţie şi care sunt planurile pe viitor?
- Campionatul European din Scoţia ce va avea loc în octombrie, apoi retragerea din sportul de performanţă.

A consemnat Lucia HACMAN

- Ce calităţi trebuie să ai pentru a practica acest sport?
- Perseverenţă şi o constituţie ideală care ar fi: înalt, slab, picioare lungi şi să ai detentă (n.r.- calitate a unui sportiv prin care reuşeşte să se desprindă de la sol în înălţime sau în lungime). Dar eu cred că oricine este perseverent şi vrea să practice un sport, cu multă muncă şi dedicare poate ajunge la performanţă şi mare performanţă.

Taekwondo este o artă marţială coreeană, caracterizată în special prin lovituri înalte cu piciorul.