„Pentru mine totul în jur este informaţie!“

Tânărul Pawel Urbanski este primul orb din Polonia care a urcat pe Muntele Kilimanjaro din Africa, ajungând la 5.895 de metri * este pasionat de sport şi de ştiinţele exacte * are o firmă de consultanţă în IT pe care a creat-o în urma unui concurs de anvergură mondială * anul trecut a luat parte la Massachusetts Institute of Technology (MIT) Global Entrepreneurship Bootcamp, unde a fost selectat din cei peste 840 de participanţi * a fost primul nevăzător admis în acest program

Viaţa lui Pawel Urbanski se poate transpune oricând într-un scenariu de film. A rămas orb la vârsta de 13 ani, a urmat o şcoală specială din Norvegia unde a luat contact cu sportul, în special cu alpinismul, iar de ceva timp dezvoltă afaceri în domeniul tehnologiei informaţiei. La începutul acestui an, Pawel Urbanski s-a aflat la Iaşi unde a vorbit pentru ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei“ despre viaţa sa cu totul specială din care 80% din informaţiile legate de lumea exterioară s-au pierdut.

- Care este povestea ta?

- O dată la câţiva ani fac ceva nou, iar unele schimbări au fost foarte mari de la a fi student pasionat de căţărare până la a fi analist de soft şi arhitect în domeniul IT, iar mai nou project manager şi trainer. Toate combinate m-au adus unde sunt acum, să lucrez cu MIT Enterprise din Polonia şi să fac mentorat pentru start-up-uri. Cred că fiecare dintre noi suntem un cumul de poveşti, nu putem fi doar o poveste.

-Spune-mi puţin despre şcoala pe care ai urmat-o, acolo unde ai fost primul nevăzător admis?

- Am absolvit Red Cross United College în Norvegia, care este practic întreaga lume adunată într-un singur loc. Acum, în acea şcoală sunt oameni din peste 100 de ţări. Este un loc care pune accent atât pe educaţie, cât şi pe activităţile pe care le faci în afara orelor, iar asta te învaţă, ca mai târziu în viaţă, să găseşti un echilibru între partea profesională şi pasiunile tale.

- Acolo ai început să practici alpinismul?

- Da, pentru că erai nevoit să iei parte la activităţi în afara orelor, am fost sfătuit de un profesor să fac alpinism şi mă bucur că am acceptat. Am fost în tabere. Pentru că eram în Norvegia am început să practic şi schi. Am făcut şi asta, dar am participat şi la competiţii de schi pentru oameni cu dizabilităţi. M-am bucurat când am câştigat!

- Cum percepi căţăratul când eşti orb?

- E chiar bine pentru că nu ştii cât de sus eşti (n.r. zâmbeşte). Nu e ca şi cum aş folosi nişte puteri supranaturale. Atunci când nu vezi, îţi iei informaţiile din jur ajutându-te de alte simţuri. Unele studii spun că vederea îţi asigură 80% din informaţia din mediul înconjurător. Atunci când nu vezi, orice sunet este informaţie. Am învăţat să fiu atent la diferite sunete pentru că ele mă ajută să mă orientez. Spre exemplu, dacă mergi pe stradă şi în jur circulă maşini, cei care văd percep doar zgomote, pentru mine aia e informaţie şi încă una foarte utilă.

- Cât din viaţa ta este ocupată acum de partea profesională şi cât de pasiuni precum sportul?

- Depinde. Au fost perioade în care sportul reprezenta 100%, atunci când eram la colegiu, dar acum cea mai mare parte e ocupată de latura profesională şi asta pentru că am ajuns într-o altă etapă a vieţii mele. Când am început să practic alpinismul eram un student. Acum practic golf, o pasiune pe care am descoperit-o în urmă cu 3 - 4 ani. E un sport care te face să concurezi cu tine însuţi, care îţi arată esenţa sportului. Încerc să merg la sală măcar o dată pe săptămână, o oră sau două le dedic sportului şi asta pentru a-mi asigura un echilibru între muncă şi sport. Ceea ce ştiu cu siguranţă este că sportul m-a ajutat în viaţă să fiu mai organizat. Asta e foarte important atunci când lucrezi la zeci de proiecte în acelaşi timp. M-a mai ajutat şi să conving oamenii să mă urmeze în ideile pe care le prezint.

- Ce sfat ai da unui tânăr aflat la început de drum în carieră?

- Evit să dau sfaturi pentru că ele funcţionează doar când ştii contextul. Să presupunem că eu spun cuiva să muncească mult şi să-şi urmeze pasiunile, dar acel cineva este în mijlocul deşertului, iar pasiunea lui este înotul. Pe de altă parte, tindem să cădem în capcana isteriei legate de succes. Oamenii trebuie să înţeleagă că în spatele unor poveşti de succes există multă muncă, eşecuri repetate şi uneori noroc. Le pot spune că toate acţiunile noastre sunt un fel de capital pe care îl adunăm, de la întâlnirile pe care le avem până la energia pe care o direcţionăm către un proiect anume. Succesul e într-un fel relativ. Imaginaţi-vă că schimbăm regulile după care catalogăm succesul în alpinism şi că nu mai este despre cine ajunge în vârf, ci despre calitatea fotografiilor pe care le facem.

- Care crezi că e cea mai mare problemă a lumii în care trăim?

- Cred că reducerea empatiei este problema noastră.

- Îţi este frică de tehnologie şi de lipsa de empatie pe care o poate aduce?

- Da şi nu. Tehnologia este doar o unealtă, un instrument care nu ţine seama de cum este folosit. Pe mine m-a ajutat enorm, să învăţ, să fiu independent, pentru că eu am folosit calculatorul personal încă din 1999. Ceea ce provoacă teamă legat de tehnologie este că se schimbă foarte repede totul şi la un nivel foarte mare. Este bine atâta timp cât tehnologia lucrează în beneficiul oamenilor fără să creeze pagube altora. Tehnologia este ceva ce am inventat ca să ne servească, să ne ajute.

 

Anul trecut, Pawel Urbanski a luat parte la Massachusetts Institute of Technology (MIT) Global Entrepreneurship Bootcamp, unde a fost selectat din cei peste 840 de participanţi. A fost primul nevăzător admis în acest program.

În urmă cu zece ani a făcut prima călătorie spre unul din cele „7 vârfuri“. A fost primul orb din Polonia care a încercat să escaladeze Muntele Acongagua (Argentina). Nu a reuşit să atingă vârful, din contră, a ajuns într-un elicopter de salvare. Într-o prezentare de la TEDx din Polonia, Pawel povestea că în timp ce era evacuat de urgenţă însoţitorii i-au dat să asculte în căşti „Don't Look Back In Anger“, melodia celor de la Oasis. Atunci a înţeles că în ciuda tuturor îndoielilor poţi mai mult când îţi testezi limitele. Nu s-a dat bătut. În anul următor a urcat pe Muntele Kilimanjaro din Africa, fiind primul orb din Polonia care a ajuns pe vârful de 5.895 de metri. Au urmat şi alte încercări de a ajunge pe Elbrus (Rusia) şi Mont Blanc (Franţa). Din cele „7 vârfuri“ a mai reuşit să ajungă pe Muntele Kosciuszko din Australia cu o altitudine de 2.228 de metri.

* Foto Facebook Pawel Urbanski