„Realitatea din China tinde să fie una virtuală“ FOTO

Profesor al Facultăţii de Informatică din Iaşi, Corina Forăscu a participat, în această vară, la Mobile World Congress Shanghai * incursiunea pe continentul asiatic a adus-o mai aproape de o cultură exotică, într-o călătorie ce a stat sub spectrul celor două oraşe-simbol ale Chinei: Shanghai şi Beijing

Cadrul didactic universitar Corina Forăscu a acceptat să împărtăşească o experienţă unică: călătoria în China, cu ocazia Mobile World Congress Shanghai. A vorbit pentru ziarul Evenimentul Regional al Moldovei despre prejudecăţile şi barierele depăşite în această călătorie care şi-a lăsat amprenta atât la nivel uman, cât şi profesional. 

- Cum a ajuns profesorul Corina Forăscu să viziteze China, a fost o dorinţă mai veche ori o întâmplare fericită de ultim moment?
- Cel mai probabil o combinaţie fericită a celor două: cred că pe undeva, mai mult sau mai puţin ascunsă, dorinţa de a vedea China o avem cu toţii. Mai departe... lucrează Universul, conştiinţa, cunoştinţele şi, de ce nu, ştiinţele. În cazul meu totul a început în 2015, când o întâmplare fericită de ultim moment mi-a permis să particip la o delegaţie Afaceri.ro la Cernăuţi în Ucraina, deplasare perfect organizată de echipa discret condusă de Marius Alexa. Am cunoscut o comunitate – căci deja o putem numi aşa – de oameni care îmbină utilul cu plăcutul la maxim: pe de o parte, întâlniri de afaceri, networking, training, prospectare şi colaborare combinate cu, pe de altă parte, vizite şi informaţii socio-economice, culturale şi turistice, totul într-un program foarte bine pus la punct. Încât în aprilie, când am primit invitaţia de a participa la delegaţia din China, ştiam deja la ce să mă aştept. Deşi perioada deplasării, 27 iunie – 5 iulie, este una foarte încărcată (final de an, sesiune de susţinere a licenţelor şi a dizertaţiilor), conducerea facultăţii şi a universităţii m-a încurajat să particip. Şi aşa ajungem şi la fericirea de ultim moment.

Mesaj de pe tandemul din bambus: „Fiecare biciclist contează“ FOTO

- Care au fost principalele momente ale vizitei dumneavoastră pe continentul asiatic? 
- Vizita a combinat momente de networking intens cu momente turistice. Să le luăm cumva cronologic. Chiar la intrarea în Asia, cu o escală mai lungă, am putut pleca din aeroport şi am văzut Dubai-ul noaptea, prin câteva dintre punctele de interes. Am avut norocul să vedem spectacolul de lumini proiectat pe Burj Khalifa şi spectacolul de muzică şi lumini al Fântânilor din Dubai – o experienţă care cu greu se poate şterge, chiar dacă temperaturile mergând spre 40 de grade Celsius ar putea evapora orice în câteva clipe. La întoarcerea din China aveam să coborâm din nou din aeroport în Dubai, de data aceasta pentru un răsărit de soare şi o baie la Golful Persic. Dubai-ul mi-a rămas în suflet prin civilizaţie, căldură, opulenţă, lux.
A urmat Shanghai, cu participarea la Mobile World Congress Shanghai – cel mai mare congres din Asia, cu 550 de sponsori şi expozanţi şi... peste 53.000 de participanţi. A fost locul unde, alături de marii producători locali, orice companie IT, nu neapărat de telecomunicaţii mobile, care doreşte colaborare cu piaţa asiatică, a fost prezentă: Microsoft, Cisco Systems, Systran, Hewlett Packard, Huawei, Ford Motor, HTC, Intel, Lenovo, Nokia sunt doar câteva dintre marile companii participante. Alături de expoziţii, demonstraţii, conferinţe şi workshopuri, o sesiune mi-a atras atenţia în mod deosebit – 4YFN – 4 years from now, un eveniment «împrumutat» de la Mobile World Capital Barcelona, în care start-up-urile participante îşi prezintă ideile şi produsele inovatoare în sesiuni de pitching, se întrec în competiţii specifice şi pot beneficia de numeroase traininguri şi ateliere de lucru.
În afara congresului am reuşit să cunoaştem puţin din viaţa Shanghai-ului, un oraş bogat, capitalist, cu o diviziune destul de vizibilă a claselor (de exemplu centrul financiar faţă de alte zone), sofisticat şi... impresionant. O plimbare pe Bund – faleza de pe malul râului Huangpu – ne-a permis să percepem nu numai atmosfera burgheză a primelor aşezări europene din China, ci şi să avem o privelişte încântătoare asupra Pudong-ului – sanctuarul finanţelor internaţionale. Deşi pe înserat şi oarecum pe ploaie, am urcat în Perla Orientului – Turnul televiziunii – locul de unde poţi vedea, cel puţin teoretic, tot Shanghai-ul. Am testat mai multe locuri unde poţi lua masa.... cel mai cald şi prietenos a fost un fel de cantină, la «împinge tava», cu mâncăruri super-specifice – aşa arătau cel puţin, că nu am ştiut niciodată exact tot ce mâncăm; meniurile sunt doar în chineză şi chinezii nu vorbesc engleză decât printr-o minune.
Am părăsit Shanghai-ul pentru a ne deplasa spre Beijing – capitala veche, lăcaşul puterii din China. 4 ore şi jumătate, 1.200 de kilometri – atât a fost drumul nostru cu trenul de mare viteză între cele două oraşe-simbol ale Chinei. Beijing e altă lume faţă de Shanghai: oraş tradiţional, cu arhitectură comunistă, cu obiceiuri pe măsură, mai murdar, mai puţin politicos, dar fascinant: am văzut Oraşul Interzis şi am avut marea şansă de a prinde ora închiderii când o plimbare printre diferitele Săli, chiar dacă grăbită, te poate face să îţi imaginezi cum era viaţa vechilor împăraţi. Piaţa Tian Anmen – imensa Piaţă a Porţii Celeste – este chintesenţa Chinei. Te simţi ca un puric – nici măcar ca o furnică – în mijlocul acestei pieţe flancate de Mausoleul lui Mao, Poarta Porţii Celeste (cu un imens portret al lui Mao), Muzeul Naţional şi, poate sună cunoscut, Casa Poporului. Şi aici am avut noroc că am putut intra, căci piaţa nu este deschisă permanent publicului şi intrarea se face după trecerea prin puncte de control. A fost o după-amiază minunată pentru mine, care s-a încheiat cu bucuria vederii unei flori de lotus, chiar în piaţa Tian Anmen. Următoarea zi a fost una dedicată în întregime turismului. Am avut un ghid excelent, Rocky – numele lui european, care nu numai că ne-a povestit cu lux de amănunte despre toate obiectivele vizitate, dar am putut afla şi multe alte lucruri despre China, aşa cum e ea văzută de un chinez normal. Rocky ne-a dus la o fabrică de jad – impresionante talismanele lor pentru familie: bilele de jad tip puzzle, prinse una în alta, sculptate cel mai adesea cu un dragon şi un phoenix, simbolizând bărbatul şi femeia familiei. Am vizitat mormintele dinastiei Ming de la Dingling, unde cel mai mult m-a impresionat natura şi pagodele. A urmat Marele Zid Chinezesc... nu aş fi crezut că voi ajunge acolo, însă am avut noroc de vreme bună, vizibilitate destul de bună şi multă energie consumată pentru a urca de la un turn la altul. Zona în care am fost, Mutianyu, a fost refăcută şi este o plăcere plimbarea – de fapt mersul foarte susţinut. Aveam a ne întoarce în Beijing cu o întârziere foarte mare din cauza unor blocaje pe autostrada cu 4 benzi pe sens. Ne-a aşteptat o foarte plăcută ceremonie a ceaiului, cu degustări ale unor ceaiuri pe care nu le cunoşteam – ceaiul de litchi fiind unul dintre ele. Ultima zi a fost dedicată networking-ului prin intermediul ambasadei României din Beijing. Câţiva membri ai grupului nostru, inclusiv eu, am ţinut scurte prezentări despre instituţia pe care o reprezentăm, prezentări urmate de o serie de interacţiuni cu participanţii chinezi. Rezultatele acestor întâlniri se vor face văzute pe termen lung, deoarece chinezii nu sunt oamenii care să încheie repede o înţelegere sau o afacere, ci au nevoie de mai mult timp decât noi, europenii.

- Cum a văzut un cercetător în Inteligenţă Artificială realitatea din China?
- Realitatea din China tinde să fie una virtuală.... şi spun asta nu numai din prisma experienţei avute la Mobile World Congress, unde inteligenţa artificială a fost omniprezentă de la roboţii umanoizi sau cei industriali până la aplicaţiile de traducere automată din text în limbaj vorbit pentru orice pereche de limbi. Este impresionant cât de tehnologizat e totul în China, chiar şi oamenii: sunt permanent cu ochii într-un dispozitiv mobil – joacă, citesc, interacţionează prin reţelele sociale (ale lor, căci nimic din Google, Facebook sau Twitter nu este accesibil în China).

Anca Elena Gheorghică, preşedinte executiv „Mai Bine“: „Cel mai importat este să ai încredere în ceea ce faci“

- Ce prejudecăţi despre China a şters vizita pe continentul asiatic?
- Din nefericire avem multiple prejudecăţi şi idei preconcepute... Una dintre marile mele descoperiri, totodată o victorie asupra unei idei fixe pe care o aveam, este că am reuşit instant să îi disting pe chinezi. Până la momentul acesta, în care am stat lângă ei, aveam impresia că toţi asiaticii sunt cam la fel, mi se părea că seamănă toţi unul cu altul şi nu reuşeam să disting trăsăturile specifice ale fiecăruia. Ei bine... i-am văzut! Chiar dacă toţi sunt, cel puţin teoretic, cu păr negru şi drept, cu ochi oblici, negri sau căprui, unii dintre ei au reuşit să mă cucerească. Fetele, poate şi fiindcă se lasă mai mult privite, pot fi de o frumuseţe răpitoare şi pot roşi – cu toată culoarea gălbuie a pielii.
Se spune că marile oraşe chinezeşti sunt poluate. A fost părerea generală a grupului cu care am fost că poluarea, chiar dacă se manifestă sub forma unei atmosfere oarecum încărcate, nu este chiar atât de vizibilă şi, mai ales, nu este deranjantă la respiraţie. Am văzut mari oraşe mult mai poluate, unde chiar şi respiraţia era mai greoaie – dacă Londra este încă în parametri acceptabili, la Mexico City, chiar dacă am ajuns în 2009 acolo, mi s-a părut mult mai dificil decât în Beijing.
Mâncarea a constituit un fel de tabu pentru mine, fără a avea un motiv anume. Nu am fost decât de câteva ori în restaurante chinezeşti, deşi mulţi prieteni îmi recomandau specialităţile lor. Nu este o prejudecată pe care am şters-o, ci este mai degrabă o bucurie provenită din depăşirea tabu-ului: mâncarea chinezească este excelentă! Trebuie să mărturisesc însă că nu am putut mânca din produsele animale de genul aricilor, căluţilor sau stelelor de mare, gândaci sau cosaşi, păsări sau şerpi.
Îmbrăcămintea a fost un capitol asupra căruia nu aş fi crezut că o să mă opresc atât de mult. Cu puţin înainte de plecare a circulat în grupul nostru o recomandare conform căreia femeilor nu trebuie să li se vadă picioarele – nici gamba şi nici tălpile. Încât am început o construire «adecvată» a garderobei. Ajunşi acolo, am fost precum copiii: ne înghionteam unul pe altul comentând cât de frumos, degajat, modern şi îndrăzneţ sunt îmbrăcate femeile în China.
O altă idee care a circulat la noi în grup a fost cea conform căreia Shanghai-ul capitalist este mai scump decât Beijing-ul comunist, aşa că toate cumpărăturile este preferabil a fi făcute la Beijing. Aici poate a fost karma noastră... că am găsit locuri cu lucruri bune, faine şi ieftine în Shanghai pe care apoi aveam să le găsim la preţ chiar şi de patru ori mai mare în Beijing, în acelaşi tip de magazine.

- Aţi luat ceva în bagaj de care nu aţi avut nevoie în timpul vizitei? Dar ceva pe care aţi regretat că nu îl aveaţi la îndemână?
- Deşi am călătorit destul de mult, am încă momente în care mă comport ca o adevărată «bunicuţă» şi îmi iau mult mai multe lucruri decât mi-ar fi trebuit. Corelat şi cu ideile preconcepute legate de îmbrăcăminte despre care pomeneam mai devreme, m-am încărcat cu o mulţime de lucruri care s-au dovedit nu tocmai necesare. Cele mai multe dintre lucrurile care s-au dovedit inutile au fost cele dedicate vremii ploioase, căci aşa se anunţa prognoza pentru China de la noi din Europa. Am avut o singură zi ploioasă. În Shanghai am regretat oarecum că nu am avut la noi o sticlă de vin la care să stăm seara la poveşti.... tot ce am găsit specific local au fost nişte băuturi de orez pe care însă nu le-am gustat atât de mult.

- Pentru un vorbitor de limbi romanice, dar şi de engleză şi de greacă, a existat vreun cuvânt sau expresie care să fi rămas cu dumneavoastră după această călătorie?  
- Surprinzător, dar nu am reuşit să învăţ decât un cuvânt, căci stilul meu de învăţare este unul vizual: trebuie să şi văd, deci să citesc cuvintele, ceea ce ar fi fost imposibil într-o vizită atât de scurtă. Tot ce mi-a rămas a fost 谢谢, xiè xie, pronunţat şiè-şie: «mulţumesc!» şi am mulţumit chinezilor că m-au primit, locurilor frumoase pe care le-am văzut pentru că... s-au lăsat admirate în toată valoarea lor, grupului cu care am fost pentru atmosfera plăcută şi clipele frumoase petrecute împreună, colegilor din universitate care m-au sprijinit în acest demers.

- Ce lecţii credeţi că aţi învăţat după aceste zece zile petrecute în China, la nivel uman şi profesional?
- Pe plan profesional, după cum spuneam, cea mai importantă lecţie învăţată a fost: răbdare, relaţiile profesionale se construiesc în timp. Pe plan uman, tot cum spuneam mai sus: chinezii sunt un popor frumos, cu trăsături distincte. Tot pe plan uman am trăit o experienţă interesantă, o lecţie despre cum se poate învârti roata: dacă asiaticii şi cei din rasa africană sunt priviţi de majoritatea românilor încă cu o atenţie sporită («ca la maimuţe»), am ajuns să am acelaşi sentiment în China, unde unii oameni nu numai că ne priveau foarte insistent, dar am ajuns şi la a fi rugaţi să facem poze cu ei.

- Aţi regăsit ceva în China din perioada comunistă trăită în România?
- Chiar şi în Shanghai-ul capitalist, de îndată ce te depărtezi de centru, ajungi în cartierele de locuinţe cu arhitecturi pur comuniste: blocuri identice unul lângă altul, şcolile şi liceele exact la fel ca la noi. Sunt unele zone unde contrastul între cei avuţi şi cei săraci este enorm…. Încă sunt vizibile casele de locuit compuse dintr-o singură încăpere, unde membrii familiei îşi lasă încălţările în faţa uşii, deci pe trotuar. Beijing-ul are elementele comuniste mai vizibile: chiar şi la hotel, deşi cu pretenţii de 4 stele, am avut momente în care m-am simţit ca în copilărie, în unul dintre hotelurile litoralului românesc. Construcţiile în Beijing urmează şi mai mult tradiţia comunistă: multe clădiri identice, fără nimic personalizat, reci, doar cât să cuprindă cât mai mult din populaţie. Momentul în care chiar m-am simţit în comunism a fost la intrarea în piaţa Tian Anmen când, deşi trecuţi de controlul ca la aeroport, am perceput gărzi în civil care patrulau în piaţă, alături de armata care făcea oricum de gardă.

Prodecanul Facultăţii de Informatică, Lenuţa Alboaie: „Trebuie să învăţăm să fim cetăţeni «smart»“

- Ce sfaturi aţi da unui om care îşi doreşte să viziteze China?
- Ca orice călătorie – planifică, cântăreşte bine obiectivele pe care vrei să le vezi ţinând cont şi de puterea fizică pe care o ai şi de finanţele de care dispui, de momentul anului (sărbătorile chinezeşti sau starea vremii). În mod special pentru China aş sugera oricărui călător să se lase furat de farmecul Chinei, să înveţe să o simtă, să o guste şi să o transmită mai departe!

- Dacă aţi avea o baghetă magică, ce aţi aduce în România din vizita dumneavoastră în China şi ce aţi duce din România acolo?
- În toate călătoriile mele urmăresc mai mult oamenii, atmosfera, locurile, căci acestea sunt cele cu care rămân. Bagheta mea magică ar trebui să aducă atmosfera Chinei, aşa cum am perceput-o în Shanghai şi Beijing. Cu siguranţă sunt multe alte locuri din China de unde bagheta ar trebui să aducă altceva...

Sursa foto- arhiva personală Corina Forăscu