Artist internaţional la 9 ani

A câştigat primul pentru artă pe când era la grădiniţă şi de atunci nu s-a mai oprit * David Alexandru are 12 expoziţii şi a semnat zeci de lucrări * a fost invitatul Institutului Cultural Român la Viena, iar peste câteva zile va pleca în India, unde va participa la realizarea unui documentar inedit – „India văzută prin ochii unui copil din România” * în toamnă va ilustra, la invitaţia Institutului Cultural Român, cartea „Scufiţa Roşie”, cu care România va participa la Ziua Europeană a Limbilor

David Alexandru este un copil născut sub semnul Soarelui, poate şi de aceea tablourile sale sunt pline de lumină şi de bucurie. La doar 9 ani, băiatul este deja un nume cunoscut în pictură. A avut multe expoziţii în ţară şi străinătate, participă cu lucrări la evenimente caritabile, iar peste scurt timp va pleca în India, la Kerala, unde va contribui la realizarea unui documentar despre ţara vedelor şi a upanişadelor. Am discutat cu David despre artă, despre copilărie, despre recunoştinţă şi despre vise.

- La 9 ani eşti deja vedetă. Cum ţi-ai dat seama că îţi place să desenezi?
- Mă simţeam minunat în preajma creioanelor şi a pensoanelor. Ori de câte ori începeam să desenez îmi doream să iasă cât mai frumos ceea ce făceam. La final îmi analizam lucrările pentru a vedea ce nu este bine, apoi corectam, dar mă uitam şi la ceea făcusem frumos. Prima dată am pus mâna pe un penson când eram la grădiniţă, în grupa mare, sub îndrumarea doamnei profesor Viorica Tălmaciu.
- Cum ai intrat în lumea artiştilor?
- La 6 ani am început să pictez icoane la Palatul Copiilor din Iaşi. În vacanţa premergătoare clasei I am primit un album de artă cu lucrări de-ale lui Nicolae Tonitza. Mi-a plăcut „Cap de fetiţă” şi am încercat să-l reproduc. I-am arătat desenul mamei şi când l-a văzut a început să plângă. M-a rugat să mai fac un portret tot din acel album, „Fetiţa pădurarului”, şi aşa a început totul.

- Îţi aminteşti de prima expoziţie? Dar de primul premiu?
- Am avut prima expoziţie când aveam 7 ani. S-a întâmplat pe 17 aprilie 2013 şi am primit această şansă extraordinară de la Carmen Chiorcea, directorul Centrului de Promovare Turistică Iaşi. Am expus în Turnul Golia şi a fost foarte frumos. Primul premiu l-am câştigat la grădiniţă, când erau în grupa pregătitoare, la Concursul naţional „David împotriva lui Goliat”. Am luat premiul întâi.
- Un început frumos, urmat de un parcurs promiţător. Ce a urmat?
- Am continuat să desenez foarte mult. Am descoperit diferite tehnici -- în apă, ulei şi acril. Îmi place mult să lucrez şi până acum am avut 12 expoziţii, personale şi de grup. Am avut expoziţii în Iaşi, la Turnul Golia, la Bucureşti, la Palatul Parlamentului. Am mers la Viena, la Washington, cu sprijinul maestrului Dan Cumpătă, la Londra, la Galeriile „Saatchi”, şi la Chişinău. La expoziţiile din Iaşi am participat cu 80 de lucrări. La Palatul Parlamentului au fost 30 şi tot atâtea la fiecare expoziţie din afara ţării. În acest an am expus din nou în Turnul Golia, iar de Ziua Copilului am fost invitat de către Institutul Cultural Roman să-mi prezint lucrările la Viena.

- Povesteşte-ne despre publicul vienez.
- A fost frumos, mi-a plăcut, m-am simţit bine. Eu am expus 30 de lucrări în apă, ulei acril şi peniţă. La vernisaj au fost prezenţi foarte mulţi copii. Am desenat împreună cu ei şi le-am arătat mici secrete de-ale mele. Pianistul Călin Calfa, foarte cunoscut în străinătate şi care studiază acum la Viena, a susţinut un recital la pian.
- Care ţi-a fost cea mai dragă expoziţie?
- (râde) Prima, cea din Turnul Golia, unde m-am reîntors şi în acest an.
- Ai expus şi în străinătate. Unde a putut fi văzută prima lucrare semnată de tine?
- La Londra, la Galeriile „Saatchi”. Am ajuns acolo în urma unui concurs internaţional, cu peste 15.000 de participanţi. Eu m-am clasat în primii 20 de finalişti, iar lucrarea mea, „Turc cu pipă”, a intrat în expoziţie.
- Cine mai pictează în familia ta?
- Nimeni, doar eu. Pe mine m-a ales Dumnezeu şi îi mulţumesc în fiecare zi pentru acest har pe care mi l-a dăruit.
- Ce îţi place să desenezi cel mai mult? De unde te inspiri?
- Îmi place mult să pictez peisaje, dar în mod special bărci şi valuri. Îmi plac şi portretele. Mă inspir din tot ce mă înconjoară, dar şi din albume de artă şi din lucrările artiştilor contemporani.

- Participi la multe evenimente caritabile. Ce înseamnă pentru tine „a dărui”?
- Mă bucur mult când sunt invitat şi când pot să ajut. Pentru mine a dărui înseamnă, de fapt, a primi un cadou foarte frumos, care este bucuria că dăruiesc şi că pot ajuta. Şi eu am primit sprijin şi le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat, instituţii publice sau private, oficialităţi sau oameni simpli.
- Ştiu că ai o familie frumoasă, David. Ce faceţi împreună?
- Ooo, multe lucruri! Familia mea mă susţine mereu. Mama se ocupă cel mai mult de activitatea mea. Ea caută concursuri, trimite lucrări în ţară şi în străinătate. Cu tata merg mereu să-mi cumpăr materiale. Fratele meu, Eduard, e criticul meu cel mai dur. E frumos la noi, ne iubim mult!

- Cum arată o zi din viaţa ta? Ce faci atunci când nu pictezi?
- Când sunt la şcoală, programul e puţin diferit. În ultimii doi ani am avut ore după-amiaza şi m-a obosit foarte mult. Timpul dedicat picturii s-a cam limitat şi asta m-a necăjit. Făceam teme seara şi dimineaţa, ziua era împărţită în multe activităţi. Din toamnă voi învăţa dimineaţa, iar lucrurile se vor schimba. Când sunt în vacanţă desenez dimineaţa, apoi mă plimb cu bicicleta, joc baschet sau fotbal cu prietenii mei. Îmi place să mă joc şi pe calculator, urmăresc diferite tutoriale despre artă. Prietenul meu cel mai bun este Thomas Andrici. El cântă la pian şi este elev la Colegiul de Artă „Octav Băncilă”.
- La ce ai lucrat în ultima perioadă?
- La o cărticică despre povestea „Scufiţei Roşii”, realizată la invitaţia Institutului Cultural Român. Am fost invitat să particip la proiectul internaţional „Ziua Europeană a Limbilor” din septembrie. Fiecare ţara europeană va desena „Scufiţa Roşie” cu ilustratori autohtoni, iar eu voi ilustra pentru România. Cărticica va avea zece lucrări semnate de mine.

- Ce reprezintă pentru tine pictura?
- Foarte mult! Pictura înseamnă viaţa mea.
- Ce îşi doreşti să ajungi când vei fi mare?
- Îmi doresc să fiu unul dintre cei mai cunoscuţi artişti pe plan mondial. Îmi şi imaginez deja expoziţia mea de vis, pe un turn „zgârâie nori” din Tokio.
Maura ANGHEL

David Alexandru va pleca peste câteva zile în India, la Kerala, la invitaţia unei mari companii de media, organizatorul unui concurs printre câştigătorii căruia s-a numărat şi micul artist ieşean. Timp zece zile se va plimba şi va surprinde în lucrări imaginea ţării care îl va avea ca oaspete, apoi va fi gazda unui documentar intitulat „India văzută prin ochii unui copil din România”. Este singurul copil din România invitat în această campanie.

 

Artistul ieşean este elev la Liceul „Miron Costin”, în clasa a IV-a. A câştigat până în prezent peste 75 de diplome naţionale şi internaţionale, distincţii şi diplome de excelenţă. A ilustrat şi o carte, Turnul Golia, semnată de Mihaela Alexa. Lucrări realizate de el se află în colecţii particulare din ţară, dar şi din SUA, Malaezia, Elveţia, Marea Britanie, Canada şi Danemarca.