Av. Roxana Alice Horga: „La mediere, ambele părţi sunt în avantaj”

Dialog cu mediatorul şi avocatul Roxana Alice Horga

 

Roxana Alice Horga este avocat şi mediator ieşean. A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi acordă asistenţă mai ales în dosarele penale cu specific economic, cele civile, rutiere şi de contencios administrativ. Am provocat-o la un dialog privind medierea, pe care o poate privi atât cu ochii cuiva care ajută la încheierea unui astfel de acord, cât şi cu cei ai purtătorului de robă.
- Ce presupune medierea?
Medierea este o modalitate alternativă de soluţionare a unui conflict, pe cale amiabilă, între două sau mai multe părţi. Este reglementată de dispoziţiile Legii 192/2006, care a suferit de atunci mai multe modificări şi se bazează pe mai multe principii – confidenţialitatea, imparţialitatea şi neutralitatea. Mediatorii sunt independenţi şi sunt imparţiali şi neutri în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului asupra căruia trebuie să se pronunţe.
- Care sunt avantajele medierii?
- Avantajele sunt mai multe. În primul rând, aşa cum am spus, confidenţialitatea. Având loc doar în faţa mediatorului, nu mai eşti supus unui stres, aşa cum presupune un proces în faţa unei instanţe de judecată, unde sunt şedinţe publice, la care participă foarte multe persoane. Poate doreşti ca acel litigiu să rămână numai între tine şi partea cealaltă. Atunci, confidenţialitatea este un punct în plus, mai ales în anumite cazuri, cum sunt conflictele de familie, unde se escaladează conflictul şi se poate ajunge la situaţii foarte neplăcute. De asemenea, soluţionarea are loc într-un timp mult mai scurt, costurile sunt mai reduse, întrucât taxa de timbru este mai mică, de 20 de lei, pentru încuviinţarea acordului de mediere, iar în cazul partajelor sau al altor drepturi cu privire la bunurile imobile, se adaugă doar 50 la sută din valoarea taxei de timbru necesare în cazul soluţionării de către instanţă. Nu în ultimul rând, putem vorbi despre o flexibilitate a procedurii. În cazul procedurii de judecată, se ştie foarte bine că termenele sunt foarte lungi, mai ales în ultimul timp, prin acele modificări aduse Codului de Procedură Civilă. În plus, sunt acele căi de atac, or pe calea medierii nu se mai uzează de acele căi de atac, de regulă. În instanţă, pe lângă taxele de timbru care sunt mai mari, se pot efectua expertize care sunt destul de costisitoare şi duc la o prelungire a procesului civil. Dacă la mediere am vorbit despre flexibilitate, în cazul soluţionării pe calea instanţei este o rigiditate impusă de normele de procedură sau penală.
- Cum decurge medierea?
- Una dintre părţi sau poate ambele se adresează mediatorului. Dacă doresc soluţionarea pe această cale, se face un contract de mediere şi se stabileşte un termen, sau poate mai multe, pentru discutarea problemei şi ajungerea la un acord, concretizat într-un înscris denumit acord de mediere. Părţile pot veni la mediator şi separat, ca să îşi expună punctele de vedere. De asemenea, toată procedura poate avea loc în şedinţe separate. Ar fi foarte important în procedurile privind conflictele penale, mai ales la infracţiunea de viol, care este atât de controversată în ceea ce priveşte medierea. Eu consider că, pe de o parte, este benefică medierea în cazul violului, pentru că şi aşa victima este foarte traumatizată, or şedinţele din camera de judecată adaugă o traumă, plus întâlnirea cu inculpatul, ceea ce s-ar putea rezolva într-un mod mult mai liniştitor pentru victimă în cazul unui acord de mediere.
- În ce domenii poate fi folosită?
- În ce priveşte cauzele civile, la dosarele de succesiuni, partaje, grăniţuiri, revendicări, litigiile de muncă, este foarte importantă folosirea procedurii medierii. În dreptul familiei, de asemenea, este benefică apelarea la mediere, întrucât, în primul rând, este vorba despre copii. Având în vedere instituţia exercitării drepturilor părinteşti de către ambii părinţi, o regulă în ceea ce priveşte măsurile care se iau faţă de minori, este bine ca părinţii, încă de la început să se înţeleagă şi să păstreze acest climat de colaborare în ce priveşte copilul şi modul în care acesta va fi educat, crescut şi aşa mai departe. Trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului care implică o bună înţelegere între părinţi, chiar dacă aceştia sunt divorţaţi. De asemenea, se hotărăşte cu privire la stabilirea locuinţei minorului, contribuţia la întreţinerea copilului. Toate aceste aspecte este indicat a se soluţiona pe calea medierii. De obicei, problemele cu privire la care se cade mai greu de acord sunt tocmai acelea cu privire la copii, iar prin această procedură sunt mult mai uşor de soluţionat. Folosind în rezolvarea unui conflict medierea, se păstrează şi o bună relaţie ulterioară între părţi. Situaţia conflictuală într-un fel este atenuată, rămânând o relaţie bună, ceea ce, în cazul unui proces care implică mai multe aspecte, de regulă, nu se păstrează. În materie penală, prin intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Penală din februarie 2014, este chiar prevăzută această modalitate de soluţionare în principal în ce priveşte latura civilă a cauzelor penale şi pentru unele infracţiuni, şi anume infracţiunile la plângerea prealabilă şi cele la care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Această mediere poate avea loc atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii. Se poate cere o suspendare pe o perioadă de maximum trei luni pentru soluţionare. La expirarea termenului, se verifică dacă mai subzistă motivul suspendării. La fel şi la cauzele civile se poate cere suspendarea, pentru ca părţile să încheie un acord.
- Sunt calităţi diferite cerute la un avocat şi la un mediator?
- Persoana care are calitatea de mediator nu poate reprezenta partea ca avocat ulterior, în cazul unui litigiu şi invers, pentru că se presupune că nu mai este neutră. Cunoscând mai mult situaţia părţii pe care a reprezentat-o, nu mai este îndeplinită condiţia imparţialităţii. Vorbim despre un singur litigiu. La alte cauze da, este posibil. La mediatori nu este vorba neapărat despre oratorie, este o anumită procedură. Părţile, pe rând, îşi expun punctele de vedere, doleanţele, nemulţumirile faţă de litigiul respectiv. Tu, ca mediator, trebuie să găseşti o cale de mijloc, să faci în aşa fel ca fiecare parte să accepte propunerile şi solicitările celeilalte părţi, să se ajungă la o cale acceptată de ambele părţi, fiecare parte să fie mulţumită pentru a putea ajunge la un consens. Părţile trebuie să aibă în vedere că aceasta este soluţia pe care ele o aleg, nu le este impusă de nimeni, mediatorul nu poate să le impună soluţii, doar să determine fiecare parte să îşi exprime punctul de vedere şi să renunţe, poate, la unele solicitări, aşa cum face şi cealaltă parte, pentru ca să poată încheia acordul, după cum am spus, soluţia fiind acceptată de către ele. Pentru că se ştie că, în instanţă, o parte câştigă şi una pierde, pe când la mediere, ambele părţi sunt în avantaj, fiind o soluţie comună, acceptată.
- Deci mediatorul e aplecat spre partea psihologică...
- Poate. Trebuie să înţeleagă părţile. Dacă ajungi cu un conflict în instanţă, nu se poate pleca de la premiza că ai să câştigi. Nu ai de unde să ştii că vei câştiga litigiul respectiv. Îţi asumi un risc mergând pe instanţă, pentru că poate câştiga cealaltă parte. Atunci, cel mai bine este să alegi tu soluţia, pentru a fi mulţumit. Având în vedere şi celelalte avantaje, este indicat să se folosească această procedură, a medierii. Este vorba aici şi despre litigiile comerciale, care foarte bine se pot soluţiona în acest mod, mai ales având în vedere rapiditatea cu care se rezolvă. De asemenea, în cauze privind protecţia consumatorului, aici, cele mai multe litigii sunt cele privind clauzele abuzive din contractele de împrumut. Se mai pretează soluţionării în acest mod cauzele de malpraxis şi cele de pretenţii, evident.
- Ieşenii sunt mai înclinaţi spre înţelegerea la mediator sau le place mai mult să meargă în instanţă?
- În Iaşi se foloseşte destul de puţin această procedură, pentru că nu a fost foarte mediatizată şi poate că nu au fost explicate toate avantajele şi ce presupune încheierea unui acord. A existat, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, o perioadă în care informarea privind avantajele medierii era obligatorie, însă părţile o luau ca atare, doar se prezentau în ideea de a obţine acel înscris pentru a putea continua judecata. Foarte puţini erau cei care, într-adevăr, reuşeau să înţeleagă. Veneau cu idei preconcepute.
- Ce i-aţi sfătui pe ieşenii care vin la mediator?
- Eu i-aş sfătui în primul rând să vină la un mediator! Trebuie să aibă încredere că soluţionarea litigiului se poate face, uşor şi de către ei înşişi, aşa cum îşi doresc.
A consemnat Cristina CZELLER

* * *
„Dacă ajungi cu un conflict în instanţă, nu se poate pleca de la premiza că ai să câştigi” - Roxana Alice Horga, mediator şi avocat

* * *

„În Iaşi se foloseşte destul de puţin această procedură, pentru că nu a fost foarte mediatizată şi poate că nu au fost explicate toate avantajele şi ce presupune încheierea unui acord” - Roxana Alice Horga, mediator şi avocat