Prof.univ.dr ing. Dan Caşcaval: „Redarea încrederii în inginerie nu trebuie să fie o luptă singulară”

 În luna februarie a anului trecut, conducerea celei mai mari Universităţi Tehnice din regiune a fost preluată de prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval * om cu energie inepuizabilă, aflat mereu în sprijinul studenţilor şi al instituţiei de învăţământ superior, prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval consideră că „Scopul educaţiei este să transforme oglinzile în ferestre” (Sydney J. Harris), după cum o arată chiar citatul care îi întâmpină pe cititorii site-ului său

Rectorul Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” Iaşi a vorbit, într-un interviu acordat cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei”, nu doar despre provocările şi responsabilităţile funcţiei, ci şi despre o parte dintre aspectele vitale ale învăţământului superior, precum parteneriatele cu alte universităţi, relaţia mediu academic - societate sau finanţarea Educaţiei.

- Aveţi în spate o carieră impresionantă de cercetare în chimie. Cum aţi ajuns să alegeţi acest domeniu?

- În cazul alegerii mele se poate vorbi, fără exagerare, despre „dragoste la prima vedere”. Mi-a plăcut chimia de la prima oră din clasa a 7-a, a fost o dragoste care a evoluat pe parcursul anilor şi a ajuns acum să reprezinte o parte esenţială a vieţii mele. Pentru că am avut aptitudini şi pentru fizică, şi pentru matematică, am ales să devin inginer chimist, o alegere deloc comodă pentru anii `80, când pentru un loc la facultatea de profil existau cel puţin 8-10 candidaţi. Dar a meritat şi nu regret decât faptul că acum chimia, care se regăseşte practic în tot ceea ce ne înconjoară cotidian, a devenit mult prea puţin cunoscută şi înţeleasă de către copii şi, implicit, nedorită.

 

- Cum reuşiţi să împăcaţi profesoratul cu cercetarea şi cu datoriile administrativ manageriale care vă revin ca rector?

- În fiecare etapă a vieţii mele, profesionale sau familiale, m-am implicat total. Nu a fost şi nu este altfel după începutul mandatului meu în calitatea onorantă de rector. Dacă în cei 8 ani în care am fost decanul Facultăţii de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului am reuşit să îmbin aspectele administrative cu cele didactice şi de cercetare, în acest prim an de mandat am renunţat într-o proporţie covârşitoare, din păcate, la activitatea ştiinţifică în favoarea administraţiei. Acum sunt conştient că toată atenţia mea trebuie dedicată universităţii şi îmi doresc să mă implic activ în tot ceea ce înseamnă managementul academic şi administrativ. Dar, cercetarea îmi lipseşte enorm, pentru că era o formă de relaxare şi de menţinere „în priză” într-o lume ştiinţifică în continuă schimbare.

„În niciun alt oraş implicarea academicului în viaţa comunităţii nu este atât de evidentă ca în Iaşi”

- Cum vedeţi relaţia dintre mediul academic şi comunitate?

- Iaşul este, prin excelenţă, un oraş academic. De aceea, poate în niciun alt oraş implicarea academicului în viaţa comunităţii nu este atât de evidentă. Universitatea noastră contribuie la dezvoltarea comunităţii de la etapa de proiectare urbanistică, la strategiile pentru mediu, infrastructură digitală, inteligenţă artificială, precum şi la conceperea de produse de larg consum. Şi, să nu uităm, avem de partea noastră tinereţea, căci o altă valenţă a conexiunii dintre universitate şi Iaşi o reprezintă studenţii. Probabil cea mai importantă.

 

- Cu ce bagaj de cunoştinţe vin la dumneavoastră în universitate proaspeţii absolvenţi de liceu? Lumea vorbeşte despre o scădere a calităţii învăţământului românesc. Cum îi percepe colectivul profesoral al TU Iaşi pe tinerii studenţi?

- Copiii de astăzi nu au un potenţial cu nimic mai prejos decât al generaţiilor anterioare. Din contra, excelează în anumite domenii. Din păcate, însă, preocupările lor sunt mult prea „digitale” sau „virtuale”, iar atractivitatea lumii reale nu prea există. Noi ne adaptăm fiecărei generaţii, nu în sensul reducerii volumului sau a complexităţii informaţiilor transmise, ci în maniera de transmitere a acestor informaţii, respectiv de atragere a studenţilor către domenii reale mult mai fascinante decât lumea virtuală.

 

- Reușește TU Iași să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, cu dinamica care există în acest domeniu?

- Suntem a doua universitate tehnică din România și a patra din țară într-un clasament mondial al producției științifice și prima dacă ne raportam la media pe cadru didactic. Cred că aceste informații reprezinta răspunsul.

 

- S-a ivit, în mai multe rânduri, ideea de a introduce un test la admiterea studiilor universitare de licenţă. Se va realiza acest lucru?

- Da, personal nu am renunţat la această idee. Singura problemă pentru contextul actual este că numărul de locuri bugetate alocat de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru studiile universitare de licenţă a devenit aproape identic cu numărul absolvenţilor de liceu cu Bacalaureat. În aceste condiţii ale absenţei unei concurenţe reale la admitere, un „obstacol” suplimentar ar putea îndepărta candidaţii. Dacă ministerul va decide o reducere semnificativă a acestuia, atunci da, vom lua în calcul serios introducerea unui test de admitere.

 

- Într-o eră a tehnologiei şi vitezei, cum reuşiţi să păstraţi studenţii atenţi şi concentraţi pe partea academică?

- Prin tehnologie! Noi suntem o universitate dinamică prin excelenţă şi uşor adaptabila contextului.

 

„ Acord o atenţie deosebită reabilitării şi dezvoltării campusului”

- Aţi organizat numeroase campanii de ecologizare şi amenajare a campusului universitar, în care actori principali au fost studenţii. Cum reuşiţi să-i motivaţi să se implice în astfel de acţiuni?

- Studenţii noştri, dar sunt convins că nu numai ai noştri, au început să dezvolte o cultură a mediului înconjurător, sub toate valenţele sale. Nu a fost nevoie de o altă motivaţie decât aceea a plăcerii de a locui, chiar dacă temporar, într-un mediu plăcut.

 

- TU Iaşi deţine unul dintre cele mai mari campusuri studenţeşti din România. Ce implică acest lucru, din punctul de vedere al administrării şi organizării?

- Dacă nu mă înşel, deţinem al doilea campus studenţesc din ţară, în prezent, cu peste 7.500 de locuitori, ocazional peste 8.000. Organizarea şi administrarea acestui mini-oraş implică o echipă uriaşă, formată din peste 200 de angajaţi doar în campus şi multe alte servicii conexe campusului. Însă, echipa care coordonează această activitate este o echipă tânără, cu multă iniţiativă şi cu susţinere din partea studenţilor. Personal, acord o atenţie deosebită reabilitării şi dezvoltării campusului, astfel că majoritatea investiţiilor realizate anul trecut şi prevăzute în bugetul anului acesta sunt destinate campusului Tudor Vladimirescu.

 

- Recent, Universitatea Tehnică a fost declarată eligibilă pentru finanțarea construirii unui nou cămin studențesc, vorbiți-mi puțin despre acest lucru.

-Da, universitatea noastră a fost selectată între alte 30 de universități (4 din Iași) pentru construirea unui cămin studențesc modern, în valoare de circa 7 milioane de Euro. Acest cămin va fi amplasat pe platforma didactică, va avea o capacitate, estimăm, de peste 200 de locuri, și va fi destinat studenților merituoși, familiștilor și doctoranzilor. Întreg efortul financiar va fi suportat de către Compania Națională de Investiții, iar finalizarea lui „la cheie”este planificată la sfârșitul anului 2019. La subsolul căminului am gândit o parcare subterană, iar la parter un loc de servire a mesei pentru cadre didactice și studenți.

- Spuneţi, în planul dumneavoastră managerial, că „Universitatea nu trebuie să fie doar o federaţie de facultăţi, ci o entitate unită, puternică, în care fundaţia să o reprezinte solidaritatea tuturor colegilor”. Credeţi că aţi reuşit acest lucru?

- Acest deziderat este unul la care ţin foarte mult, probabil cel mai mult. Ştiu că pare o dorinţă irealizabilă atunci când în echipă ai peste 1.500 de angajaţi - cadre didactice şi personal administrativ - şi peste 13.000 de studenţi. Dar, cred că am făcut paşi importanţi în înţelegerea de către mulţi a forţei pe care unitatea ţi-o poate da.

Suntem la început pe acest drum, însă am reuşit sa depăşim barierele oarecum cutumiar-artificiale în discuţiile avute în cadrul Consiliului de Administraţie şi să apărem ca o echipă universitară solidă.

 

- Au fost foarte multe discuţii pe tema finanţării învăţământului superior. Ce tip de finanţare susţineţi şi care credeţi că se potriveşte cel mai bine Universităţii Tehnice?

- Anul trecut, 2016, după reintroducerea finanţării suplimentare de excelenţă pe baza criteriilor de calitate, universitatea noastră a câştigat consistent în ceea ce priveşte finanţarea instituţională (circa 20% comparativ cu anul precedent). Astfel că acest timp de finanţare după indicatorii de performanţă ar fi adecvată unei universităţi de excelenţă ca a noastră. În acelaşi timp, cred că finanţarea pe ciclu de studii ar reduce din povara resimţită de toţi colegii mei privind limitele promovabilităţii asociate cu încadrarea în fonduri şi, implicit, cu dimensiunea normelor didactice.

 

- În ce măsură plagiatul a devenit un sindrom în cadrul învăţământului academic românesc?

- Consider că se dă o dimensiune prea mare acestui subiect şi nu cred defel că reprezintă o caracteristică a sistemului academic românesc. Cazuri de plagiat există în toată lumea. De altfel, dacă vă uitaţi, ca exemplu, pe site-ul CNATDCU, veţi vedea că sesizările de plagiat pentru tezele de doctorat nu sunt numeroase şi, mai mult, destule dintre acestea sunt neconfirmate.

 

- Cât credeţi că este de importantă colaborarea cu celelalte universităţi ieşene, dar şi cu alte universităţi din străinătate?

- Parteneriatul cu celelalte universităţi ieşene este vital pentru întreg mediul academic şi sunt sigur că acum parcurgem o perioadă de relaţii foarte apropiate între cele cinci universităţi de stat din Iaşi. Este evident că împreună putem să creăm o forţă care să fie în folosul Iaşului academic, al Iaşului, în sine, singura forţă care răzbate zona politicului sau a intereselor economice individuale.

Universitatea noastră are o tradiţie îndelungată în domeniul colaborării cu alte universităţi româneşti sau internaţionale, în toate domeniile academice. Astfel, nu ştiu să existe vreo universitate românească cu care să nu avem vreo colaborare, iar parteneriatele internaţionale se ridică la peste 400.

„Redarea încrederii în inginerie trebuie să fie o luptă concentrată la nivelul întregii societăţi româneşti”

- Cât de importante sunt clasamentele internaţionale?

- Reprezintă un barometru, în mod cert. Însă, sunt puternic dependente, uneori subiectiv, de criteriile de evaluare şi, practic, de „publicul-ţintă”. Fiecare universitate, indiferent de mărime, tradiţie sau performanţă, se va raporta la şi va promova clasamentul care ii este cel mai favorabil.

 

- Care este cel mai mare punct slab/obstacol care trebuie depăşit al TU Iaşi?

- Redarea încrederii în inginerie. Dar nu trebuie să fie o luptă singulară, ci una concentrată la nivelul întregii societăţi româneşti.

 

- Care este punctul forte al Universităţii Tehnice/elementul care o diferenţiază de celelalte universităţi?

- Oamenii. Oamenii şi excelenţa. Oamenii care fac excelenţa.

 

- Ce proiecte aveţi în plan pentru perioada următoare?

- Foarte multe şi în toate domeniile activităţii academice, studenţeşti şi adminstrative. Dacă aş încerca o enumerare, probabil ca aş omite vreun aspect şi nu aş dori să se creadă că neglijez vreun domeniu. Îmi este mai simplu să vă răspund în plan personal. Da, îmi doresc (nu neapărat pot să spun că pot şi planifica realizarea) să termin o lucrare începută de circa 6 luni, o idee foarte interesanta a grupului meu de cercetare, în premieră mondială. Dar cred că, din nou, o voi amâna puţin.

A consemnat Diana MOLDOVANU

 

* * *

„În cazul alegerii chimiei se poate vorbi, fără exagerare, despre dragoste la prima vedere” - prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval

 

* * *

„Fiecare universitate, indiferent de mărime, tradiţie sau performanţă, se va raporta la şi va promova clasamentul care îi este cel mai favorabil” - prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval