„Cred că Uniunea Europeană îşi dă în această perioadă examenul de capacitate“

Unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Facultăţii de Geografie şi Geologie, prof. dr. Octavian Groza, a vorbit despre globalizare, pentru ziarul Evenimentul Regional al Moldovei * acesta a scos în evidenţă ce avem de câştigat şi ce avem de pierdut ca individ şi comunitate din această „accelerare a trecerii lucrurilor şi oamenilor prin timp, prin spaţiu şi prin societate“

- Dacă ar trebui să explicaţi cât mai simplu fenomenul globalizării, care ar fi definiţia dumneavoastră?
-Accelerarea trecerii lucrurilor şi oamenilor prin timp, prin spaţiu şi prin societate.

- Este loc de explicaţii simple într-o lume atât de complexă? Care este elementul cel mai greu de explicat atunci când vorbiţi cuiva despre globalizare?
-Cred că mai degrabă putem vorbi despre explicaţii complexe asupra unei lumi tot mai simple. Viteza în care trăiesc oamenii şi lucrurile schematizează şi atomizează tot mai mult traiectoriile individuale şi colective, de la cele cotidiene şi până la cele ale unor generaţii întregi. Dacă îmi permiteţi o analogie pentru această falsă complexitate a lumii contemporane, aş face apel la mişcarea browniană, la agitaţia termică, o mişcare haotică a particulelor sub influenţa temperaturii, mişcare ce poate fi descrisă de câteva ecuaţii relativ simple. În lipsa propriei reflecţii, omul actual este bombardat cu miliarde de explicaţii sofisticate al căror scop este acela de a ascunde goliciunea tot mai evidentă a fiinţei lui profunde. De aici ar decurge şi principala dificultate –cel puţin pentru mine- care intervine în descifrarea globalizării: aceea de explicare a poziţiei eului în raport cu exteriorul. Înţelegerea globalizării ca paradigmă a civilizaţiei actuale depinde de gradul de introspecţie al fiecăruia dintre noi.

- Scriitoarea Elif Shafak vorbea la Davos, anul acesta, despre faptul că globalizarea a scos din noi ce este mai bun, dar şi ce este cel mai rău, iar partidele populiste au de câştigat din această confruntare. Care credeţi că ar fi soluţiile pentru a evita un conflict între cele două principii?
- Ar trebui să vă cer – sau ar trebui să cer doamnei Shafak- să fie definite mai întâi binele şi răul. Nu cred însă că vom ajunge prea departe pe această cale. Prin urmare ar trebui să mergem direct la esenţă, respectiv la natura puterii şi a legitimităţii acesteia în contextul zilelor noastre. Nu am intenţia să dezbat aici natura filosofică a acestora, oprindu-mă doar asupra ancorării lor în spaţiu şi în timp. Actul politic, de la nivel individual şi până la cel instituţional, are nevoie de o proiecţie asupra unui teritoriu şi necesită un consum mare de timp până la concretizarea rezultatelor deciziilor luate. Or globalizarea a afectat tocmai aceste coordonate spaţio-temporale ale puterii şi legitimităţii. Oamenii se simt –sau sunt – tot mai dezrădăcinaţi, acasă devine un teritoriu multiplu, ca să folosesc expresia unui arhitect bucureştean, iar orizontul lor de aşteptare a fost nevoit să se caleze pe imediat. Niciun sistem politic responsabil nu poate funcţiona corect şi coerent sub imperiul urgenţei. Populismul, pe care îl clasific printre sistemele discursive iresponsabile, este singurul care dă impresia existenţei soluţiilor imediate. Poate de aici succesul său în rândurile electorilor debusolaţi, dezorientaţi...

- Cum îţi poţi stăpâni sentimentele primare, precum frica sau mila, pe care globalizarea le aduce la lumină?
- Cred că frica şi cu atât mai puţin mila nu trebuie stăpânite, aceasta, bineînţeles, dacă nu este vorba de frica paralizantă şi de mila distantă şi efemeră. Frica prudentă este elementul esenţial care a stat la baza supravieţuirii şi a evoluţiei speciei umane. Frica te obligă la gândire şi la acţiune rapidă - cuplu esenţial pentru inovaţie şi adaptare. Frica te conduce spre circumspecţie şi deci spre reflecţie. Fiindu-ţi frică, vei citi mai atent etichetele produselor pe care le cumperi şi astfel poţi influenţa comportamentul unor corporaţii gigantice. Fiindu-ţi frică, vei acţiona fie pentru a o diminua, fie pentru a-i îngrădi izvoarele. Iar dacă, aşa cum se spune, ai frică de Dumnezeu –în sensul bun al expresiei, atunci vei ajunge şi la mila care alină, la mila care construieşte, la mila care iartă, la mila care te defineşte ca om.

- Unul dintre editorialiştii de la The Huffington Post spunea că „Oamenii care cred în societăţi deschise unele către altele ajung să piardă“. Ce credeţi că avem de pierdut dacă suntem deschişi? Dar de câştigat?
- Toţi oamenii care cred şi acţionează în sensul construirii societăţilor deschise vor pierde teama de necunoscut, vor pierde constrângerile şi limitările propriului spaţiu socio-cultural, vor pierde patriotismul etnic şi poate vor câştiga patriotismul civic. Ce vom pierde noi, românii? Probabil că o serie de mituri anesteziante şi o altă serie de mituri euforizante, o serie de prejudecăţi pernicioase, vom pierde neîncrederea funciară în capacităţile proprii şi în cele ale naţiunii, vom pierde zgura manipulărilor de diferite feluri care ne îngreunează acum gândirea şi acţiunea. Ce vom câştiga? Vom câştiga dreptul de a fi în adevăratul sens al cuvântului, dreptul de a vedea limpede provocările personale şi colective pe care ni le aruncă în faţă lumea de azi, dreptul de a ne alege prietenii şi duşmanii, vom câştiga o oglindă magică şi clară, care ne va arăta aşa cum suntem şi mai ales aşa cum putem fi.

- Cum vedeţi Europa, în contextul Brexit, dar şi al alegerilor din Franţa şi Germania? - Aş ţine să amintesc aici că înainte de Brexit a existat Brin-ul, sau mai exact Brin-urile, deoarece Regatul Unit a fost primit în Comunitatea/Uniunea Europeană abia la a treia încercare... Europa unită a mai funcţionat fără Marea Britanie care, oricum, doreşte mai degrabă un Brexitin decât un exit definitiv şi imposibil... Cât priveşte alegerile din cele două state centrale ale edificiului european, să sperăm că dezvăluirile legate de amestecul rusesc în mecanismul electoral american vor fi suficiente pentru a asigura limpezime proceselor electorale din Germania şi din Franţa. Cred că Uniunea Europeană îşi dă în această perioadă examenul de capacitate. Poate va veni şi vremea examenului de maturitate...

- Credeţi că mai este posibilă o ruptură a Americii din acest circuit global?
- Această posibilitate există oricând, cel puţin pe termen scurt, însă cred că înainte de a răspunde la această întrebare ar trebui să încercăm să ne gândim la consecinţele izolaţionismului american, atât asupra federaţiei în sine, cât şi asupra lumii întregi. Aceste consecinţe tind să ne spună că ruptura are o probabilitate extrem de redusă.

- Cât de importante sunt educaţia şi cultura în această lume globalizată?
- Dacă privim globalizarea ca pe un fenomen economic benefic şi necesar, aşa cum o promovează cei interesaţi, educaţia - în sensul de formare a spiritului cetăţenesc şi cultura – în sensul de dimensiune reflexivă a fiinţei umane, nu numai că sunt inutile, dar pot fi considerate de-a dreptul periculoase pentru procesele globalizante. Oamenii educaţi şi culţi au nevoie de răgaz ca să înţeleagă, să asimileze şi să acţioneze, ori globalizarea nu poate permite un astfel de lux, o astfel de pierdere de timp. Globalizarea economică nu are nevoie de oameni educaţi şi culţi, are nevoie doar de specialişti, de experţi şi de consumatori.

Dacă privim însă globalizarea ca pe o paradigmă socio-culturală cu totul nouă, sprijinită de mirabile tehnici de comunicare şi de interacţiune capabile să împrăştie necunoscutul dintre oameni, indiferent unde, cum şi cine vor fi fiind aceştia, atunci educaţia şi cultura devin dimensiuni vitale ale devenirii persoanei şi ale devenirii comunităţii sau comunităţilor din care face parte acea persoană.

-Cum vedeţi dumneavoastră lumea de mâine?
-Parafrazându-l pe André Malraux, lumea de mâine va fi o lume educată sau nu va fi.

 

Prof. dr. Octavian Groza s-a născut în comuna Dângeni, judeţul Botoşani. A urmat cursurile Facultăţii Biologie-Geografie-Geologie. A susţinut doctoratul la Université Paris I Panthéon-Sorbonne şi a făcut studii postdoctorale la New Europe College, Bucureşti. Din 2004 este profesor universitar la catedra de Geografie Umană şi Regională, unde desfăşoară activitate didactică şi de cercetare în domeniul geografiei umane.

 

Vasile ASANDEI: „Mai avem cu toţii de învăţat ce înseamnă performanţă“

NE/AM săturat de aroganţă. Altă întrebare!?!