Tenith Adithyaa: „Vreau să transform metalul brut în metal radioactiv. Asta înseamnă energie infinită”

Unul din cele mai tinere genii de pe planetă, prezent la Iaşi cu ocazia EuroInvent, a dezvăluit în exclusivitate pentru „Evenimentul Regional al Moldovei” cele mai mari secrete ale ştiinţei * la vârsta de 16 ani, Tenith Adithyaa are 17 invenţii recunoscute şi lucrează în prezent la proiecte care vor putea face posibilă teleportarea umană, vindecarea rănilor în câteva secunde şi convertirea metalelor în energie infinită * pentru prima dată ajuns în România, tânărul originar din India a rămas plăcut impresionat de ospitalitatea ieşenilor, dar a fost dezamăgit de starea drumurilor şi numărul mare de şantiere

A renunţat la copilărie şi prieteni şi a dat la schimb anii tinereţii pentru studiu şi cunoaştere. În timp ce copiii de seama lui se uită la desene animate, se joacă în parc ori pe calculator, tânărul Tenith Adithyaa a făcut cunoştinţă cu lumea ştiinţei la vârsta de 8 ani. Spune că nu are prieteni şi nici timp liber, călătoreşte mult în jurul lumii, iar pasiunea lui este tot studiul. Cele mai mari organizaţii ale planetei şi guverne îl curtează, dar spune că rezultatele muncii lui sunt pentru a crea o lume mai bună, şi mai puţin pentru beneficiul personal. Pentru Tenith, cunoaşterea nu are limite, nicio întrebare nu rămâne fără răspuns, iar imposibilul este un termen relativ. Prezent pentru trei zile la Iaşi, Tenith a acceptat un interviu pentru „Evenimentul Regional al Moldovei” în care dezvăluie secrete uluitoare ale ştiinţei mileniului trei, pe care le-am fi crezut posibile doar în filmele SF.

- Am înţeles că înaintea EuroInvent, ai avut o zi la dispoziţie să vizitezi Iaşul. Care a fost prima ta impresie despre oraş şi locuitorii de aici?
- Când am ajuns aici am fost destul de surprins, pentru că este un oraş mic, mă aşteptam să fie ceva mai mare, dar este uimitor, pentru că oamenii de aici sunt foarte prietenoşi şi îi tratează pe străini ca pe prietenii lor. Am avut o experienţă aici în Iaşi când stăteam la o intersecţie şi am cerut direcţii, oamenii au fost prietenoşi cu mine şi m-au ajutat. Am călătorit în tot Iaşul, am vizitat biserici, mănăstiri, muzee care reflectă cultura şi istoria acestui oraş. A fost o experienţă incredibilă, Iaşul este un pol al educaţiei din România. Mi-a plăcut uşurinţa cu care se navighează prin oraş şi costurile mici.
- Ai văzut Iaşul prin ochii unui turist. Ce îi lipseşte?
- Este un oraş care reflectă cultura şi educaţia românilor, dar îi lipsesc elemente care să-l promoveze vizitatorilor străini. În majoritatea locurilor pe care le-am vizitat, inscripţiile şi îndrumările erau redactate doar în limba română. Cred că o promovare eficientă este utilizarea unei limbi de circulaţie internaţională, pe lângă limba română. Este greu pentru un străin să înţeleagă în totalitate istoricul monumentelor pe care le vizitează.
- Este prima ta vizită în România. Cum a fost prima zi la EuroInvent?
- Au fost şase ore intense fără pauză. Oamenii ştiau deja de mine încă dinainte să ajung, mulţumită presei locale. Expoziţia mea a constat într-o invenţie personală la care lucrez de şase ani, anume păstrarea aspectului verde al frunzei de banană pe timp de un an şi folosirea ei în producţia de obiecte utile prin înlocuirea plasticului, cum ar fi pahare, coşuri sau farfurii. În următoarea etapă vreau să creez din aceste frunze obiecte mai mari, cum ar fi o masă, de exemplu. Procesul are şapte etape, dar pe care nu le pot enumera. Ieşenii au fost interesaţi de prezentarea mea, m-au încurajat să continui proiectul şi să văd până unde ajung.
- Înţeleg că ai puţin timp liber, ce faci atunci?
- Timpul liber îl dedic studiului, programare, software şi internet, vorbesc cu organizaţii, sunt vorbitor motivaţional. Practic, în timpul liber încerc să obţin mai multă informaţie, pe care doresc mai apoi să o transmit oamenilor. Îmi place să colecţionez monezi. De fapt, am fost şi aici în Iaşi la un anticariat, sunt foarte interesat de obiecte care reprezintă istoria unei naţiuni. Fac pictură şi schiţe, joc şi fac training în şah.
- Există o ramură a ştiinţei pe care te concentrezi mai mult?
- Pasiunea mea este mereu diferită şi e concentrată pe ştiinţă şi calculatoare, dar în câmpuri diferite ale ştiinţei. De fiecare dată când văd o problemă încerc să găsesc o soluţie. Pasiunea mea este să fac viaţa oamenilor mai uşoară. Cea mai înaltă culme pe care vreau să o ating este să fac ceva benefic pentru oameni, pentru stabilitatea vieţii pe Pământ. De asemenea, mi-aş dori premiul Nobel, fiind unul din scopurile mele.

Pe patul de spital, în numele ştiinţei
Încă din clasa a IV-a, a început să studieze aplicaţiile pentru calculator. Până la vârsta de 15 ani, cunoştea perfect 6 limbi şi era expert în 35 de aplicaţii pentru calculator. În prezent, Tenith petrece mult timp în laborator, uneori experimentând dincolo de miezul nopţii pentru a crea soluţii la nevoile oamenilor. Îşi aminteşte că, la un moment dat, în timpul experimentelor de laborator, a inhalat un gaz care l-a pus pe patul de spital. La acel moment, le-a spus părinţilor „ştiinţa cere sacrificii”. Prin contribuţiile aduse ştiinţei de la o vârstă atât de fragedă, Tenith a avut două tentative pentru recorduri mondiale şi multe premii naţionale şi locale în India.

- Unde te vezi în viitor pe plan profesional? Există organizaţii care să-ţi fi cerut să lucrezi pentru ele?
- Deşi nu pot da nume, sunt organizaţii şi guverne cu care am intrat în contact şi mi-au cerut lucrul ăsta. Colaborez cu institute şi companii pe plan educaţional. Înainte să ajung în România am fost chemat la Naţiunile Unite, dar nu este scopul meu principal să lucrez într-un loc. Sunt narator, deci ar trebui să gândesc un pic diferit. Am compania mea personală, iar în viitor vreau să iniţiez o companie unde naratorii internaţionali pot vorbi şi împărţi ideile lor într-un singur loc. Vreau să-mi extind compania pe plan internaţional, fiind un dezvoltator de software, să aduc creaţiile noastre la un nivel global.
- Oamenii vor să afle cum reuşeşti să ţii acest ritm. Alţi copii de vârsta ta se joacă pe calculator ori ies în parc cu prietenii...
- Am început totul de la vârsta de opt ani şi am dezvoltat ritmul după ani de muncă. Există multă durere în spatele acestor succese. Faptul că alţi copii la vârsta mea se joacă la calculator sau afară cu prietenii nu este singurul lucru. Bucuria copilăriei este ceea ce lipseşte în acest sacrificiu. Tot timpul sunt plecat din ţară, îmi lipseşte casa, îmi lipsesc părinţii şi prietenii. Sunt mereu singur. La EuroInvent an venit tot singur. Este trist să fii singur într-o ţară atât de frumoasă precum România.
- Dar poţi găsi fericirea în succesul pe care îl ai...
- Fericirea vine atunci când faci ceva măreţ, care să fie şi aproape de inima ta. Fericirea vine atunci când oameni vorbesc despre invenţiile mele, respectiv succesul lor. Însă lipseşte amuzamentul, fericirea şi amuzamentul sunt două lucruri distincte pentru mine. Am petrecut şase ani din copilărie pentru una din invenţiile mele, pe care am prezentat-o la EuroInvent. Este timp pe care nu-l mai poţi lua înapoi, desigur s-a meritat.
- Care a fost prima ta invenţie şi la ce vârstă?
- Prima invenţie a fost un transmiţător de energie electrică prin wireless, pe care l-am terminat la vârsta de 11 ani. Sigur, existau pe atunci astfel de concepte, dar invenţia mea era mult mai simplă, mai puţin costisitoare şi mult mai eficientă. Dar cea mai bună a fost cea biologică, prezentată la EuroInvent, pentru că am petrecut mulţi ani încercând să o perfecţionez, mulţi bani cheltuiţi şi mult efort.
- Sistemul educaţional din România suferă, iar tinerii români preferă să plece în străinătate. Ce schimbări ar trebui făcute pentru ca şcoala să fie atrăgătoare?
- România are un potenţial foarte mare, însă mulţi studenţi aleg să lucreze în străinătate. Am vorbit cu oameni care mi-au vizitat galeria, toţi mi-au spus că ar vrea să meargă în altă ţară. Tinerii mi-au spus că nu sunt deloc atraşi de sistemul educaţional de aici, este singura problemă pe care o au. Ei mi-au spus că profesorii nu sunt interesaţi şi că îi învaţă lucruri care nu le folosesc în viaţă. Un student, unul din cei mai buni prieteni ai mei din România, era foarte interesat să înveţe limba engleză, însă sistemul nu îl ajută să-şi dezvolte această pasiune. Eu vin dintr-o parte rurală a ţării mele, unde informaţia este mai greu de obţinut. Sfatul meu pentru elevii din Iaşi este, dacă eu am reuşit provenind dintr-o zonă retrasă de informaţiei, şi ei pot reuşi.
- Există tineri excepţionali în România, cum vezi o posibilă colaborare cu ei?
- Pe viitor îmi doresc să extind comunicarea dintre noi şi tinerii români, să creez un program pentru schimb de experienţă, noi să venim aici, iar tinerii români să vină la noi pentru că ideile se perfecţionează ascultând opiniile mai multor oameni. Putem duce relaţia dintre India şi România la un alt nivel, iar asta se poate întâmpla chiar anul viitor.

Despre teleportarea umană, pasta regenatoare şi convertirea metalelor
Tenith Adithyaa îşi pune mari speranţe în două proiecte care pot schimba viaţa oamenilor. Câteva din descoperirile tânărului inventator sunt deprinse parcă din domeniul SF. Tenith recunoaşte că în prezent lucrează la o pastă miraculoasă, care are puterea vindeca o rană deschisă în câteva secunde. Această invenţie va revoluţiona medicina, însă, în momentul actual, se află în perioada de testare.

- Care sunt proiectele la care lucrezi în prezent?
- În prezent sunt implicat în câteva proiecte de cercetare care pot schimba lumea cu totul. Unul dintre ele este convertirea metalelor. Se poate vorbi desigur de posibilitatea convertirii fierului în aur, lucru care este posibil prin tehnologie radioactivă. Însă nu acesta este scopul meu. Ceea ce vreau eu este să transform metalul brut în metal radioactiv. Asta înseamnă energie infinită, ar schimba complet viaţa pe Pământ. Primul pas pe care l-am făcut a fost să convertim fierul în cupru. Un alt proiect la care lucrez este în domeniul medicinei, eu îi spun proiectul „Heal” (vindecare - n.r.). Este vorba de un lichid care te va vindeca nu în câteva zile sau ore, ci în câteva secunde. Dacă îl aplici pe o rană deschisă, sângerarea se opreşte şi rana se regenerează în doar câteva secunde. Am luat un peşte, l-am tăiat, i-am aplicat pasta şi ce crezi că s-a întâmplat peste câteva secunde? Peştele a început să înoate. Despre teleportarea umană, savanţii lucrează în prezent la acest proiect. Cine ar fi crezut, în urmă cu 20 de ani că am folosi internetul, faxul, comunicarea actuală, că trimitem aparatură exploratoare către Marte. Imposibilul nu există, ci doar un timp relativ până când totul devine posibil.
A consemnat Andrei DASCĂLU