Discriminarea în şcoli este în creştere

 * analizele din ultimii ani privind discriminarea copiilor la şcoală sunt din ce în ce mai îngrijorătoare * cei mai vizaţi sunt membrii etniei rrome, copiii cu dizabilităţi ori cei seropozitivi * recent, una dintre cele mai mari şcoli gimnaziale din Iaşi a fost reclamată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

 Potrivit Conform Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), numărul cazurilor care privesc discriminarea copiilor pe diverse criterii a ajuns la cote alarmante în şcoli. Potrivit unui studiu, cei mai vizaţi în ceea ce priveşte discriminarea la şcoală sunt membrii comunităţii rrome, a copiilor cu dizabilităţi, a copiilor seropozitivi sau a celor din categoria LGTB (colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală şi transsexuală). În 2013, 12 dintre cele peste 135 de hotărâri de constatare a discriminării de către CNCD au avut ca obiect accesul la educaţie. Totodată, discriminarea fetelor în şcoli este uşor superioară celei suferite de băieţi, ceea ce pune în evidenţă existenţa unor acte sporadice de discriminare de gen în şcoli.

Ce este, de fapt, discriminarea?

Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor prevăzute în legislaţia în vigoare. Discriminarea survine când o persoană beneficiază de un tratament diferit, mai puţin favorabil decât o alta care a fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă. În şcolile româneşti, discriminarea poate apărea oricând, în toate formele ei. În ajutorul celor care sunt discriminaţi, autorităţile au creat legi şi organisme care să lupte împotriva cazurilor de discriminare. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este autoritatea de stat autonomă, aflată sub control parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul discriminării. Consiliul este garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte. Totodată, CNCD cercetează cazurile de discriminare semnalate şi, totodată, cel care decide dacă în respectivul caz chiar a fost vorba de discriminare sau nu. Legea de bază care defineşte în detaliu situaţiile de discriminare şi măsurile de combatere a lor, referinţa oricărei acţiuni concrete împotriva deosebirilor, excluderilor, restricţiilor sau preferinţelor ilegitime este Ordonanţa Guvernului nr. 137 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, adoptată în anul 2000 şi amendată în anul 2008.

Cele mai recente cazuri mediatizate

În România, au existat multiple exemple de discriminare în şcoli. În luna ianuarie a anului în curs, regulamentul unei şcoli gimnaziale din Bucureşti, care prevedea că elevii sunt obligaţi să poarte uniforme şcolare şi că cei care nu respectă regula se aleg cu nota scăzută la purtare şi cu absenţa nemotivată pe acea zi, a fost considerat de CNCD ca fiind discriminare indirectă. Decizia a precizat, la acea vreme, că respectiva prevedere este ilegală, măsura purtării uniformei este adecvată şi necesară, dar sancţiunile nu sunt proporţionale cu scopul urmărit şi a amendat instituţia de învăţământ cu 1.000 de lei. Nici unităţile de învăţământ ieşene nu au scăpat. Luna aceasta, una dintre cele mai mari şcoli gimnaziale din Iaşi a fost reclamată la CNCD, fiind acuzată că ar discrimina elevii de etnie rromă. Mai exact, reprezentanţii Şcolii Gimnaziale „Bogdan Petriceicu Haşdeu” au fost acuzaţi de către Centrul de Advocacy şi Drepturile Omului că ar distribui pe criterii etnice elevii care se înscriu la această unitate, cei rromi fiind repartizaţi în proporţie majoritară în Corpul C al şcolii. Ancheta este în plină desfăşurare. Diana MOLDOVANU

* * *

12

Este numărul de hotărâri de constatare a discriminării ale CNCD care au avut ca obiect accesul la educaţie