Elevii au ajuns să muncească mai mult decât adulţii

 Copiii români petrec mult prea mult timp rezolvând temele pentru acasă * programul copiilor a ajuns să fie la fel de încărcat ca al unui adult * ministrul Educaţiei a semnat chiar un ordin care stabileşte câte ore poate şi trebuie să lucreze la teme un elev în afara şcolii

 

 Nu mai este o noutate faptul că elevii români se confruntă de generaţii întregi cu programe şcolare încărcate, neadaptate şi cu teme în exces. Fie că avem unul sau mai mulţi copii la şcoală, fie că avem nepoţi, fraţi, verişori, prieteni cu copii sau doar ne amintim cum era „pe vremea noastră”, în mintea marii majorităţi tronează ideea generală că „elevii au prea multe teme de făcut”. Obiectiv vorbind, dacă elevul petrece zilnic câte patru, şase sau chiar opt ore la şcoală, iar apoi alte câteva ore rezolvând, socotind, compunând şi repetând acasă, programul acestuia se apropie sau chiar îl depăşeşte pe cel al unui adult.

Totul porneşte de la programa încărcată

Deşi subiectele legate de numărul mult prea mare al temelor pentru acasă şi al programului încărcat al elevilor au fost dezbătute şi a fost atrasă atenţia autorităţilor de nenumărate ori, nu a fost luată nicio măsură semnificativă în acest sens, elevii confruntându-se cu la fel de multe teme. Principala cauză pare a fi curricula şcolară stufoasă şi greşit structurată, care încarcă elevul inutil, cauzându-i mai mult stres şi nelinişte decât confort intelectual. „Problema este la curricula şcolară, care este foarte încărcată. Noi, de zece ani tot cerem descongestionarea acesteia, însă, din păcate, până în acest moment nu s-a făcut nimic. Vorbim de aceleaşi programe vechi, de manuale foarte vechi, de dotări foarte vechi, vorbim de o infrastructură şcolară foarte veche, uneori şi din secolul XIX”, a afirmat prof. Laviniu Lăcustă, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar (USLIP) Iaşi.

 

Citește și 137 de ani de învăţământ medical ieşean

 

Un exemplu clar în problema curriculei încărcate este cel al elevilor de la profilul real, care sunt împovăraţi cu teme la materii care aparţin profilului uman şi viceversa. Potrivit mărturiei mai multor elevi, astfel de materii nu ar trebui excluse, însă raportul dintre discipline ar trebui adaptat şi personalizat în funcţie de fiecare clasă sau chiar în funcţie de fiecare elev în parte. „Nu am problemă cu temele în sine, pentru că, de cele mai multe ori, reuşesc să îmi fac temele în două ore. Nu înţeleg însă de ce trebuie să învăţ câte o jumătate de zi la Istorie sau Geografie, în condiţiile în care eu sunt la profil real, mai exact Matematică – Informatică. Înţeleg că astfel de materii sunt utile, nu îmi doresc excluderea lor, însă curricula ar trebui să fie adaptată în funcţie de profil şi de nevoile elevului. În timpul pe care îl pierd învăţând săptămânal la Istorie, m-aş putea dedica inventării unei aplicaţii web. Uneori este de-a dreptul frustrant că trebuie să stau să învăţ câteva ore bune la Istorie, când aş putea să mă pregătesc pentru olimpiada de la Informatică. Şi nici nu mă pot duce cu lecţia neînvăţată sau doar citită pe jumătate, pentru că profesorii au pretenţii şi imediat ne taxează la notă”, a explicat Ioana R., elevă în clasa a XI-a.

 

Rezolvarea este tardivă şi neclară

La rândul lor, oficialii Ministerului Educaţiei anunţă un ordin care stabileşte câte ore poate şi trebuie să lucreze la teme un elev în afara şcolii. Potrivit ministrului Mircea Dumitru, timpul pe care trebuie să îl petreacă un elev pentru a face teme nu trebuie să depăşească o oră, iar la gimnaziu, două ore. De asemenea, Mircea Dumitru a precizat că acest lucru nu înseamnă că elevilor li se interzice să lucreze mai mult, dacă ei vor acest lucru.

 

Citește și 137 de ani de învăţământ medical ieşean

 

Deşi pare că un astfel de ordin rezolvă problema, soluţia aceasta vine prea târziu şi pe jumătate, în sensul în care degeaba scrie pe o foaie semnată oficial că un elev nu trebuie să petreacă mai mult de o oră-două rezolvând teme, în condiţiile în care profesorii vor continua să dea la fel de multe exerciţii pentru acasă, iar disciplinele vor fi la fel de numeroase şi de neadaptate. „Modalitatea prin care încearcă domnul ministru să regleze problema este uşor depăşită. Trebuie reglate, în primul rând, planurile cadru şi conţinuturile, pentru că ele generează temele pentru acasă. Mai mult, aşa cum ştiţi, există un ordin din 1999 care fixează foarte clar numărul de ore pe care copilul ar trebui să-l aibă pentru a-şi face temele acasă. Deci, din acest punct de vedere considerăm măsura uşor forţată. Dar, este bine măcar că cei din Minister au realizat într-un final că elevii români au foarte multe teme care mai mult îi obosesc decât le oferă o stare de confort intelectual. Prin urmare, spunem noi, că aici ar trebui să se intervină şi ulterior vom vedea ce facem şi cu temele. În principiu este o măsură bună, dar fără utilitate practică”, a adăugat preşedintele USLIP Iaşi.

 

Părinţi de ambele părţi ale baricadei

Un alt aspect care trebuie adus în discuţie este atitudinea părinţilor. Dacă unii ar elimina complet temele, alţii îşi încarcă copii cu exerciţii suplimentare, din propria dorinţă. „Ca părinte, eu cred că temele pentru acasă ar trebui eliminate. Din punctul meu de vedere, procesul de învăţare şi asimilare al cunoştinţelor ar trebui să se petreacă exclusiv la şcoală. De asta îmi trimit copilul la şcoală, ca să înveţe. Or, sistemul de învăţământ românesc este atât de încurcat, încât copilul vine acasă şi spune că nu ştie să rezolve tema pentru că nu a înţeles la şcoală sau nu i s-a explicat suficient de bine. Aici este marea problemă”, a opinat Mihai M., părintele unui elev în clasa a III-a.

Specialiştii în educaţie afirmă că sintagma „lucru suplimentar” este ca un buton care induce impresia că programa şcolară este pentru mediocritate, iar cine vrea ca al său copil să devină eminent trebuie să-l chinuie cu exerciţii peste exerciţii şi cu multe ore de muncă suplimentară. În realitate, lucrurile stau total diferit. Lucrul suplimentar nu ar trebui confundat cu recuperarea unor paşi mai lenţi. Dacă un copil nu asimilează lecţia în clasă, evident că acesta are nevoie de lucru suplimentar acasă, însă dacă elevul se descurcă cu programa şcolară şi prinde lecţia din clasă, zecile de exerciţii suplimentare de acasă nu fac decât să umple până la refuz mintea copilului, oprindu-i, astfel, posibilitatea de a-şi exersa reflexele de care are cu adevărat nevoie, precum flexibilitatea, creativitatea, adaptabilitatea sau capacitatea de a se descurca în situaţii neprevăzute.