25 ianuarie, Sărbătoarea Sfântului Grigore Teologul

Grigorie Teologul s-a născut în anul 329, într-o familie înstărită și credincioasă din Arianz, o localitate din apropierea cetății Nazianz, regiunea Capadoccia. Tatăl său, Grigorie, a fost păgân, dar s-a căsătorit cu o femeie creștină, Nona, care se trăgea dintr-o familie foarte credincioasă. Aceasta l-a convins pe tatăl lui Grigorie să se convertească la creștinism. Nona și-a dorit foarte mult să aibă un băiat, așa că s-a rugat stăruitor la Dumnezeu, promițând că, dacă va avea un fiu, acesta își va închina viața Domnului. După mai multe rugăciuni i-a apărut în vis chipul copilului și numele pe care acesta urma să-l poarte, întocmai cum s-a vestit nașterea și altor prunci, precum Sfântul Ioan Botezătorul și Mântuitorul Iisus Hristos.

 

Astfel, acesta a primit numele tatălui său și s-a dovedit a fi un copil isteț, deștept și dornic de carte. Pe lângă Grigorie, Nona a mai avut alți doi copii, Chesarie și Gorgona, toți fiind crescuți cu frică de Dumnezeu, în dreapta credință creștină. Sfântul Grigorie a primit în familie învățăturile elementare, iar mai apoi și-a continuat studiile la școala din Cezareea Capadocciei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile cel Mare, prietenia dintre cei doi dăinuind întreaga viață. După ce a studiat o perioadă aici, a plecat în Cezareea Palestinei, unde a rămas pentru 8-9 ani, timp în care a studiat gramatica, retorica, matematica și filozofia. Pe lângă studiile profane, Grigorie Teologul și-a dedicat timpul și studierii Sfintei Scripturi. Sfântul a primit botezul creștin în Nazianz.

Sfântul Vasile cel Mare l-a îndemnat, ani la rând, pe Sfântul Grigorie Teologul să meargă să viețuiască în sihăstrie. Acesta a ezitat un timp să se retragă în pustiu, din cauza părinților săi, care și-ar fi dorit să se hirotonească. Cu toate acestea, în anul 360, la îndemnurile repetate ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigorie Teologul decide să se retragă într-o mică sihăstrie de pe malul Irisului. În sihăstrie s-a îndeletnicit cu studiul teologiei și a întocmit Filocalia lui Origen, timp în care Sfântul Vasile cel Mare a făcut scrierile sale ascetice.

Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Vasile cel Mare nu au rămas pentru mult timp în sihăstrie, deoarece, în decembrie 361, Grigorie a revenit în casa părinților săi, iar tatăl său i-a spus: „O să te hirotonesc preot, fără amânare. E voia lui Dumnezeu și nu-i îngăduit să te împotrivești Lui. Pentru El trăim”. Deși nu se cunoaște cu exactitate data în care Grigorie Teologul a fost hirotonit, se crede că acesta a fost preoțit între Crăciunul din 361 și Boboteaza din 362. Grigorie nu a îndurat taina preoției și a trăit o spaimă atât de înfricoșătoare încât a plecat de Bobotează în ținutul râului Irisului. Acolo a fost sprijinit de prietenul său, Sfântul Vasile cel Mare. În anul 372, Sfântul Grigorie Teologul a fost ales episcop de Nazianz, în locul tatălui său, însă doar pentru puțin timp, deoarece s-a retras în Seleucia, în Isauria.

Liniștea în care viețuia Grigorie a fost întreruptă, în anul 379, de un grup de creștini care i-au cerut să meargă în Constantinopol, pentru a reorganiza biserica. În anul 381, Grigorie a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol, și s-a opus ereziei ariene, susținând dubla natură, dumnezeiască și umană, a lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi. După încheierea lucrărilor sinodului, în anul 383, Sfântul Grigorie Teologul s-a retras la casa natala, dedicându-se scrisului până la trecea sa către Domnul. A murit, probabil, la 389 sau 390, la vârsta de 60 de ani.