Amintiri din locul în care „nimeni nu se naşte“

Stelian Grigore, Arthur Dăscălescu, Ioan Balmuş şi Veron Toma sunt cei patru cercetători, pasionaţi de speologie, care au făcut prima expediţie ştiinţifică românească, după 25 de ani, în arhipelagul Svalbard, ultimul teritoriu european situat în Arctica, în apropiere de Polul Nord * „Expediţia ştiinţifică românească Svalbard- Criosfera s-a desfăşurat în perioada 24 septembrie- 6 octombrie, atingându-şi toate obiectivele iniţiale propuse“, spune cu bucurie Stelian Grigore, directorul Casei de Cultură din Piatra Neamţ, explorator cu 40 de ani de experienţă

Arhipelagul Svalbard este denumit Antarctica Nordului, fiind teritoriu internaţional stipulat în Tratatul Svalbard, la care şi România este semnatară, alături de alte 40 de ţări. Concluzia temerarilor este una singură: ar trebui să vedem arhipelagul pe ca o bucată de pământ românesc, Stelian Grigore, directorul Casei de Cultură din Piatra Neamţ, spunând că asemănările cu ţara noastră sunt multiple, de la suprafaţa care este aceeaşi cu a României, la fenomenele cauzate în Svalbard de încălzirea globală, fenomene ce au avut loc pe teritoriul ţării noastre în urmă cu 12.000 de ani. „Am simţit-o ca pe o călătorie în timp în România din cauza fenomenelor care au loc acum în Svalbard. Am văzut cum s-au generat Văile din Piatra Craiului pentru că acolo acum se formează. A fost singura expediţie ştiinţifică arctică ce a folosit transdisciplinaritatea ca filozofie de bază a cercetărilor şi explorărilor. Din acest moment, trebuie să privim Arhipelagul Svalbard în virtutea Tratatului Svalbard din 1920, la care România este parte semnatară alături de celelalte 39 de ţări, ca pe o bucată de pământ românesc, de care să avem grijă şi mai ales în care să investim pentru viitor“, precizează Stelian Grigore.
Concluzia la care cei patru au ajuns după celebra expediţie este că „proiectele concrete de explorare şi cercetare trebuie să conţină obligatoriu studii comparative România- Svalbard, pentru că aparentul decalaj spaţio-temporal este în realitate benefic şi va oferi o pleiadă de răspunsuri fabuloase privind trecutul, dar mai ales viitorul României. Este obligatoriu necesară atragerea în acest demers a societăţii civile şi a mediului de afaceri privat, care poate investi profitabil, chiar pe termen scurt, în Svalbard, aceasta fiind marea deosebire faţă de Tratatul Antarctic. Un alt obiectiv este atragerea instituţiilor de cercetare prestigioase din România în studiul şi determinarea probelor aduse de exploratori din Svalbard“.
„Locul unde nimeni nu se naşte şi nimeni nu moare“
Aventura a început încă de la aterizare. „A fost pentru prima dată în viaţă când am spus Tatăl nostru în timpul unui zbor. Au fost trei încercări de aterizare şi abia ultima a avut succes, din cauza curenţilor puternici“, spune Stelian Grigore.
Traseul celor patru a început la Longyearbyen, acolo unde, în urmă cu 120 de ani păşea primul român, exploratorul Bazil Assan, şi a avut ca punct fix Fox Top Glacier. Întreaga aventură a fost sub semnul lui Emil Racoviţă, exploratorii purtând, pe rând, medalia de argint cu expediţia lui Racoviţă în Antarctica. „În Svalbard ajung trei categorii de oameni: prima categorie este formată din mineri, pentru că istoria mineritului în zonă începe în 1900, şi infrastructura aferentă (cei care prestează diverse servicii pentru mineri), cea de-a doua din cercetători, exploratori şi aventurierii care practică sporturi extreme şi cea de-a treia, din care fac parte turiştii clasici. Abia după 1990, arhipelagul a început să fie frecventat şi de ultimele două categorii. Am fost cazaţi într-un huset, clădire făcută pentru mineri şi un fapt interesant în Svalbard este că, nicăieri, nu intri încălţat decât cu papuci de schimb. La intrare, ai două rasteluri: unul pentru încălţăminte şi un altul unde să-ţi laşi arma“, povesteşte exploratorul.
Satisfacţia cea mai mare – contactele interumane şi instituţionale
Sentimentul de izolarea din Svalbard este greu de descris în cuvinte, după cum precizează Stelian Grigore. Dar tocmai acest lucru îi face pe oameni să se apropie, lucru greu de imaginat în orice alt loc al lumii. Astfel, cei patru exploratori au interacţionat încă din prima zi cu un inginer norvegian, care i-ar fi însoţit în aventură dacă nu părăsea arhipelagul, dar şi cu francezul Jackie Cass, cel care vrea să viziteze fiecare colţ de lume.
Rezultatele expediţiei sunt impresionante şi înşişi exploratorii recunosc că nu se aşteptau să găsească atât de multe probe. „Cercetările speologice au avut ca rezultat descoperirea unui nou tip genetic de peşteră cantonată într-un nou tip de substart Morenafrost, precum şi descoperirea, prin modelare transdisciplinară, a unui areal carstic cantonat în calcare ordovician-cambriene, cele mai vechi din lume. Cercetările geologice au avut ca rezultat colectarea a aproape 100 de eşantioane de roci, minerale şi fosile comune sau inedite. S-au descoperit şi prelevat probe din crioconite pentru prima dată în cercetarea românească, precum şi eşantioane cu tardigrade arctice“, spune Stelian Grigore despre rezultatele concrete ale expediţiei.
Proiecte de viitor – comparaţie între România şi „sfârşitul lumii“
Deşi este explorator de patru decenii şi a văzut întreaga lume, Stelian Grigore recunoaşte că Svalbard este un loc unic, motiv pentru care echipa şi-a propus deja continuarea proiectelor în zonă, începând cu 2016: „Studiu comparativ al Lacului Antropic Văcăreşti şi al Lacului Antropic Isdammen, ambele cu o suprafaţă de 186 ha. Studiul comparativ al zonei carstice Mangalia cu zona Carstică Hilmarfjellet. Studiul comparativ al Oligecenului din Semifereastra Bistriţei şi al Oligocenului din Adventdalen. Studiul comparativ al gheţarilor Longyearbreen şi Larsbreen cu depozitele criosferice permanente cantonate în Avenele Platformei Borăscu din Carpaţii Meridionali. Organizarea primei expediţii arctice cultural-ştiinţifice, în mai 2016“.
Cei patru exploratori seniori speră ca modelul lor să fie urmat şi de tineri, să aibă cui să predea ştafeta şi cine să continue cercetările în locul unde „nimeni nu se naşte şi nimeni nu moare“ şi în orice alt loc de pe glob.

Citeşte şi: Lucrări la cel mai mare sanatoriu TBC din Moldova

Alexandra DOBRESCU

S-au cules toate datele de climatologie necesare proiectului de amplasare a unui telescop robotic polar de producţie românească în Svalbard, găsindu-se şi un amplasament adecvat. S-au efectuat studii transdisciplinare asupra gheţarilor Larsbreen şi Longyearbreen, aflaţi în stadiu avansat de topire.