Bate vântul în şcolile profesionale

Colegiul Tehnic „Petru Muşat” din Suceava şi-a dotat un atelier de prelucrare a lemnului cu aparatură foarte performantă, dar nu mai are cereri din partea elevilor * „Situaţia este fără precedent“, spun profesorii 

Şcolile profesionale fac eforturi uriaşe ca să ţină pasul cu piaţa muncii. Numai că atunci când au elevi, nu au aparatură şi invers. Deşi au reuşit să-şi doteze atelierul de prelucrarea a lemnului cu maşini performante de zeci de mii de euro, anul acesta doar doi copii s-au înscris în clasa de sculptură a Colegiului Tehnic „Petru Muşat”. „Situaţia este fără precedent în ultimii 30 de ani la nivelul şcolii”, ne-a mărturisit maistrul instructor Ioan Cazacu. Angajatul colegiului vorbeşte cu o pasiune nemărginită despre prelucrarea lemnului şi cu mândrie despre aparatura foarte performantă cu care şcoala a reuşit să-şi doteze atelierul de sculptură. Maistrul este însă dezamăgit că în judeţul cu cea mai mare suprafaţă împădurită din ţară, tot mai puţini elevi vor să dezlege misterele lemnului. „Înainte de anii 2000 erau şi câte patru elevi pe loc la lemn”, ne-a spus Ioan Cazacu.
Atelierul de sculptură de la Colegiul Tehnic „Petru Muşat” a fost dotat în 2005 cu aparatură cum rareori au văzut mulţi dintre români. Maşinile sunt programate pe calculator şi pot multiplica modelele de sculptură, stabilite prin intermediul unui soft. La vremea anilor 2005, maşinile au costat peste 30.000 de euro. „Maşinile pe care le avem fac 60% din munca omului. Sunt foarte performante şi acum. Sunt aparate de top”, ne-a explicat maistrul.
Gabriela Alionte, directorul colegiului, a explicat că banii au fost investiţi în atelier, pentru că la vremea respectivă exista o cerere foarte mare din partea elevilor care vroiau să înveţe să prelucreze lemnul. Situaţia a rămas la fel până anul trecut, când cerinţele au scăzut. „Anul acesta am avut doar doi elevi de clasa a IX-a, înscrişi la clasa de sculptor intarsier, pe şcoală profesională”, ne-a spus directorul. În prezent colegiul mai pregăteşte doar două clase de lemnari: una de-a X-a (profesională) şi cealaltă de-a XII-a (liceu).
Fabrici de şomeri
În timp ce prelucrarea lemnului nu mai este la mare căutare, tot mai mulţi tineri vor să devină tinichigii auto. Conducerea şcolii susţine că în urmă cu cinci ani, mecanica nu mai prezenta niciun interes şi din acest motiv atelierul unităţii de învăţământ nu a fost dotat cu aparatură performantă. „În urmă cu cinci ani, mecanica era în cădere. Nimeni nu mai vroia să studieze mecanică. Acum este din nou la modă, numai că atelierele noastre nu sunt dotate aşa cum ar trebui. Elevii fac practică la privat. Vom face proiecte de dotare anul viitor”, a spus Gabriela Alionte. Conducerea Colegiului Tehnic recunoaşte că în lipsa unei strategii pe termen lung, stabilită la nivel naţional îi este greu să intuiască ce anume să-i înveţe pe tineri, pentru ca ulterior să-şi găsească un loc de muncă şi cu ce fel de aparatură să-şi doteze atelierele.
Oana ŞLEMCO

„Noi ne folosim acum de Planul Local de Dezvoltare şi de Planul Regional de Dezvoltare. Primim informaţii despre nevoile de pe piaţa muncii. În funcţie de nevoi, ne facem şi planul de şcolarizare. Anul acsta de exemplu se cer tâmplari, sculptori, dar nu ştim ce va fi când vor termina aceşti tineri şcoala. Ei când termină, îşi găsesc foarte greu un loc de muncă” -- Gabriela Alionte, directorul colegiului