Pentru comunităţile rurale biserica de lemn constituie un inestimabil tezaur spiritual, cultural şi artistic * meşterii satelor au înălţat bisericile de lemn întru pomenirea neamului, le-au înfrumuseţat şi le-au înzestrat cu veritabile opere de sculptură şi pictură * în judeţul Bacău astfel de lăcaşuri sunt în zeci de sate

 

Alături de alte valori ale culturii materiale şi spirituale medievale care alcătuiesc zestrea moştenită de la înaintaşi, judeţul Bacău a păstrat şi minunate bisericile de lemn, prezente astăzi în peste 60 de sate. Cel care s-a ocupat consecvent de aceste monumente de artă este etnologul Dorinel Ichim, care a semnat multe studii originale despre universul folcloric în ţinuturile moldave.

 Citeşte şi

Părinţii cer argumente pentru vaccinare

Bisericile diferă ca mărime în funcţie de categoria socială din care provin ctitorii lor. Biserica din Târgu Ocna, de exemplu, a fost prefăcută în timpul lui Ioan Racoviţă Voievod şi de aceea i s-a spus Domnească. La Răchitoasa, Dămieneşti, Lărgăşeni-Corbiţa, Mărăşti-Filipeni, Coloneşti şi în alte localităţi, marii boieri moldoveni ai vremii au ctitorit biserici din bârne, pe măsura rangurilor lor. Nici răzeşii înstăriţi ai satelor nu s-au lăsat mai prejos. Uneori singuri, prin „propria osteneală”, cum scrie în pisanie, alteori în grup, au durat din bârne de stejar lăcaşurile din Soci, Luncani, Gura Văii, Boiştea, Ruseni Răzeşi. Din rândurile ctitorilor de biserici mai fac parte călugării de schituri (Ciolpani, Runc) şi preoţii pentru cele de mir. Printre bisericile de lemn care au fiinţat pe lângă schituri le putem menţiona pe cele de la Pralea, Merişor-Scorţeni, Bogdana, Orbeni, Drăgeşti, Pogleţ.

Multe dintre bisericile de lemn fac parte din categoria celor „călătoare”. „Construite în tehnica cununilor orizontale, ele au putut fi lesne transportate dintr-un sat într-altul în funcţie de necesităţile vremii. Aşa au fost mutate pe locul unde se află astăzi bisericile din Zlătari (1702), Oprişeşti (mijlocul secolului al XVII-lea), Orbeni (1785) şi mai recent cea din Poiana, de la Dărmăneşti, adusă din fostul sat Poiana Uzului, astăzi acoperit de apele lacului de acumulare cu acelaşi nume. Din punct de vedere arhitectonic, cele trei încăperi ale bisericii - pronaosul, naosul şi altarul - îşi regăsesc originea în planul casei ţărăneşti”, după cum scrie Dorinel Ichim într-unul dintre studiile sale.

Bijuterii sacre

Cele mai frumoase sculpturi ale unor meşteri anonimi din veacurile trecute se pot vedea la bisericile din Oprişeşti-Răchitoasa, Slătari-Ungureni, Boiştea-Dărmăneşti, Ciolpani-Buhuşi. Interioarele sunt amenajate simplu, dar cu mult bun-gust. Din loc în loc, pe pereţi, icoanele sunt împodobite de ştergare vechi bătrâneşti, cusute artistic. Pe jos sunt aşternute lăicere şi covoare din lână ornamentate cu motive geometrice şi florale. Pe masa de lemn a altarului, acoperită cu o ţesătură vaporoasă din borangic, sunt rânduite vechile obiecte de cult peste care s-a aşternut patina vremii. Meşteri precum Ion din Solonţ, Rusein din Valea Tazlăului sau Gheorghe, Mihai şi Dima de pe Valea Trotuşului au realizat adevărate capodopere ale geniului popular. Mobilierul bisericilor, sculptat întotdeauna de meşterii lemnari, reflectă iscusinţa şi priceperea lor. Alături de pictură şi sculptură lăcaşele de cult au păstrat şi un bogat tezaur de carte veche românească.

Gabriel POP

 

60

Acesta este numărul de sate din judeţul Bacău unde sunt biserici din lemn.